Ortodocșii întâmpină cu mare bucurie Sărbătoarea Floriilor

– Din seara Floriilor se intră în Săptămâna Patimilor
– Credincioșii poartă în mâini ramuri de salcie sau mâțișori care au fost sfințite
– Acestea au puteri tămăduitoare
– În tradiția populară se spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paști
Cu doar o săptămână înainte de Sărbătoarea Paștelui creștinii ortodocși serbează „Floriile”, adică Intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Aceasta este prima sărbătoare împărătească a cărei dată este schimbătoare în cursul anului bisericesc și este închinată momentului intrării triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, eveniment ce a avut loc cu o săptămână înainte de Paști. Sărbătoarea este precedată de învierea lui Lazăr, petrecută în Sâmbăta Floriilor, adică astăzi. Duminică, în toate bisericile ortodoxe, credincioșii poartă în mâini ramuri de salcie sau mâțișori care au fost sfințite la slujba de dimineață, simbolizindu-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor. Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în săptămâna Sfântă a Patimilor care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, și cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus. ”Floriile” reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – ”Floralia”. După slujba de dimineață, ramurile sfințite și binecuvântate de salcie sunt aduse acasă și sunt păstrate la icoane sau într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. În România sunt preferate crengile de salcie pentru că, spune tradiția, atunci când Fecioara Maria a vrut să treacă un râu, o salcie s-a aplecat peste ape ca să o ajute să traverseze mai ușor. Atunci, Maica Domnului a binecuvântat salcia, menindu-i să nu ajungă niciodată cărbune și sortindu-i să fie dusă în fiecare an la biserică. Cu aceste crengi sfințite în biserică oamenii se întorc acasă și ating cu ele copiii, ca să crească mari și frumoși. Cele puse la icoană se păstrează tot anul și se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa și familia. Ramurile înflorite de salcie, culese și sfințite în ziua de Florii, au diverse întrebuințări: împodobesc crucile, mormintele, troițele, ferestrele, ușile și porțile caselor pentru protecția magică și alungarea spiritelor malefice. Acestea, în unele zone, sunt mâncate de vite pentru a se înmulți, sunt înfipte în pământul holdelor, atârnate în pomii fructiferi și butucii de vie pentru rod bogat. Salcia sfințită previne durerile „de șale” în timpul secerișului dacă femeile și bărbații se încing cu ele.
– Sâmbăta Floriilor – comemorarea morților
Ziua de astăzi, Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morților. Ziua aceasta este numită și Moșii de Florii sau Lazărul, obișnuindu-se ca femeile să facă ”plăcinte lui Lazăr” și să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc în această zi, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit niște plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. La semnificația veche, de reînviere a naturii, când înfloresc florile, salcia și pomii fructiferi, s-au adăugat funcții și semnificații noi, legate de cultul moșilor și strămoșilor (pomeni, curățirea mormintelor și cimitirelor, înfigerea în morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor morților în actele de divinație). De Florii își sărbătoresc ziua onomastică toți cei care la botez, au primit numele de Florin, Florina, Floarea, Florentin, Florentina dar și cei cu nume de flori precum Camelia, Viorica, Narcisa, Violeta. În tradiția populară se spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paști.