Orice minune…

De când a avut loc returul din Champions’ League, în care Barcelona avea de recuperat un imposibil scor de 0-4, tot stau și mă întreb ce s-a putut petrece acolo. Cu cât am mai multe detalii, cu atât apar mai multe întrebări. Printre ultimele chestii pe care am încercat să le descâlcesc a fost statistica aia absolut halucinantă, conform căreia în ultimele 10 minute, în care Barcelona a înscris de 3 ori, Paris Saint Germain a avut în total… o pasă corectă! De fapt, cică au fost 4, dar din astea 3 au fost repunerile de la centru după fiecare gol primit! Stai și te întrebi ce s-a putut petrece cu o echipă de acest nivel și în asemenea competiție, căreia în 10 minute îi reușește o singură pasă: e orbire temporară, e voodoo, e vânzare pe sute de milioane… de fapt, ce naiba e!? Îndrăznesc să afirm că în condiții normale, în cele 10 minute despre care vorbesc, nici măcar Recolta Bosanci n-ar fi încasat 3 goluri, iar Releul Mihoveni ar fi reușit măcar 2 (două) pase corecte! Imaginați-vă, vă rog frumos, ce ar fi fost la gura noastră dacă asemenea scor și o asemenea desfășurare s-ar fi produs într-un meci decisiv pentru evitarea retrogradării din Divizia B de la noi. Mamă, mamă, ce am mai fi invocat DNA-ul, ce legături de rudenie am fi descoperit între protagoniști, ce demisii am fi cerut, de la antrenorii implicați și până la capii FRF și LPF. Iar pentru ca tacâmul să fie complet, la câteva zile distanță, aceiași fotbaliști care scriau istorie în Champions’ League luau o bătaie exemplară de la o nefericită, aflată prima deasupra liniei de retrogradare, ba și văduvită de prezența marcatorului ei principal, un român! Dacă la meciul tur dintre PSG și Barcelona mă miram de progresele formidabile ale medicinii franțuzești, returul mi-a reamintit că laboratoarele alea minune sunt totuși la Barcelona. Și cum orice minune durează 3 zile, meciul cu Deportivo a avut loc fix… într-a patra!