A început marți noapte și s-a încheiat miercuri la oră mică, atât pot spune despre sfertul de pe tabloul de dublu masculin la tenis. Ba aș mai putea spune ceva: cred că acolo se va fi jucat aurul olimpic. Din păcate, învinșii nu vor lua argintul. Este urmarea blestematei trageri de care au „beneficiat” Mergea și Tecău, favoriți 5. Adversari le-au fost brazilienii Melo și Soares, favoriți 3, iar prin toate celelalte sferturi dai cu tunul și nu mai găsești picior de favorit clasat mai bine! Da, primii favoriți au ieșit, la fel următorii, la fel ăia cu numărul 4. Acum, când citiți aceste rânduri, sper să puteți număra liniștiți până la 4, nu pe sărite… Altfel, șansele noastre la o primă medalie rămân, cred eu, în Drăgulescu. Practic, la această ediție a Jocurilor Olimpice, tot ce mai contează este să limităm daunele. Iar acest lucru înseamnă să reușim cumva o medalie. Cineva trebuie să găsească ziua perfectă. Deja cu o săritură inovatoare care-i poartă numele, gimnastul nostru spune că mai are una, măcar să i se adauge și un număr după nume. Într-o anume conjunctură, și Cătălina Ponor ar putea urca pe podium, orice treaptă ar fi o performanță. Despre cei care au ieșit deja din concurs n-ar trebui să spunem că suntem dezamăgiți. Alin Moldoveanu, la tir, campionul olimpic de acum 4 ani, n-a prins nici finala, dar mai degrabă acest lucru este mai aproape de normal decât străfulgerarea de la ediția trecută. Apropo de fulger, se știe că el nu lovește de două ori în același loc, de aceea nu tot de la Alin trebuia să așteptăm minunea. Și nici de la fetele de la handbal, deși în cazul lor nu e totul pierdut. Echipa noastră stă în Cristina Neagu, iar aceasta nu e un Hagi, mai degrabă e fragilă ca Adrian Ilie. Poate că și la handbal fete momentul acela de bronz de la Mondiale să fi fost un mănunchi de fulgere, adunat în mod irepetabil de antrenorul Ryde. Vorbind la modul general, nu e vorba că sportivii au vreo vină majoră, pur și simplu mâlul care isca nuferi a devenit prea fetid. Își va asuma cineva asanarea?