Orice, cumpărături să fie!

Odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă apăsăm pedala „consum”. Încet, încet, aglomerația și ambientul de criză ne face s-o împingem până la fund. Ajungem să cumpărăm orice, nu neapărat frumos și nici util, nu numai pentru noi; cumpărături să fie! Satisfacția cardului golit e neprețuită, cadourile de Crăciun, pretextul perfect. Ajuns la nivel de fenomen, shopping-ul nu se face întâmplător, ci după recomandări ale deținătorilor de know-how. Cetățeanului urban, cu acces la informații, îi sunt livrate tendințele acestui an. Abia după aceea omul de mall poate purcede. Cel mai adesea noutățile din tehnologie țin capul de afiș dar, de fapt, nu lipsește nimic: bijuterii, îmbrăcăminte, cosmetice, decorațiuni, obiecte pentru casă, mașină sau birou, care de care mai nefolositoare dar, nu-i așa?, la modă. Este argumentul suprem care ține loc de orice chestiune care, la prima vedere, incomodează, inclusiv un preț nejustificat de mare. Și dacă totuși rămâne o undă de îndoială, aceasta se risipește – o dată pe an e Crăciunul, deci merită efortul. În toată această operațiune pierde nu doar cumpărătorul luând astfel de decizii, dar și destinatarul cadourilor. Asta deoarece, cu toată upgradarea la trend, există totuși o tendință care se menține în top de la un an la altul cu încăpățânare. Constanta tuturor sărbătorilor, indiferent de secol, este cumpărarea cadourilor neinspirate, zisă și aruncarea banilor pe fereastră. Cel mai adesea, asta ni se trage de la cap, pentru că alegem cadourile în funcție de ce ne place nouă și mai puțin de ce le-ar plăcea destinatarilor sau pur și simplu nu gândim. Ajungem astfel să oferim stilouri oamenilor nedezlipiți de laptop și telefon, mașini de bărbierit bărboșilor dintotdeauna, cravată unuia ce n-a purtat costum în viața lui sau un city-break colegei care suferă de fobie de avioane. Numărul cadourilor aiurea este atât de mare încât pe seama acestui subiect s-au făcut studii și statistici. Sute de milioane de euro se cheltuiesc anual pe cadouri nedorite și neapreciate, în timp ce unul din zece europeni se îndatorează pentru a putea face cadouri. Românul este campion și în privința acestui indicator, dar ce nu face el, numai să nu iasă drept săracul clasei?