Orgolii, fițe și talente

Duminică seara, la 24 de ore după meciul care, în cariera destul de scurtă și de sincopată a lui Pițurcă la „Națională”, ar fi o piatră de temelie în perspectiva unei prezențe de lungă durată a domniei sale pe acest post, domnul Pițurcă, în locul unei prezențe relaxa(n)te și eventual tonice, ne-a servit vechiul repertoriu de fițe și talente, pe fondul aceluiași orgoliu tîmp care, și dacă am bate Brazilia cu 7-0, ni l-ar face la fel de antipatic. Findcă, în mod evident, nu-mi poate fi mie, ca ziarist, simpatic unul căruia, și la victorie istorică, și la înfrîngere jenantă, tot parcă îi plouă și-i ninge… Iar obiectul fițelor domniei sale sînt, evident, nu propriile frustrări și neîmpliniri, ci, mereu și mereu, ziariștii. Despre care, în nemăsurata-i tîmpenie, inclusiv duminică noaptea, a mîrîit că „cel puțin jumătate s-au întristat la victoria României”. Nu, bă, nici un om normal, cu puțin bun simț și cu un I.Q. minim nu se poate bucura de o înfrîngere a echipei țării sale, ci dimpotrivă: ne bucurăm că proștii ori de cîte ori domnii fotbaliști și domnii lor antrenori ne oferă un cît de mic prilej. Iar astea s-au rărit de cîțiva ani în așa hal nu din cauza presei, ci a lehamitei cu care domnii despre care vorbesc înțeleg să-și facă datoria față de meserie, pur și simplu. Lucru pe care ziaristul care își respectă meseria trebuie să-l scrie, că doar n-om fi pe vremea lui Ceașcă. Așa, că dacă vor elogii, omagii sau doar simple laude, dumnealor n-au decît să-și facă treaba, măcar ca în meciul cu Cehia. Iar Pițurcă, înainte de a mîrîi cu nerușinare că ăia care strigă „Jos Nașu’” sau „Piți, lasă-ne” sînt plătiți de… „Gazeta sporturilor”!!!, ar trebui să se-ntrebe, ce mari realizări profesionale ale dumisale de pînă la meciul cu Cehia ne-ar fi putut face să cerem să i se ridice niscai statui pe întinsul patriei. Cît privește celălalt personaj, Nașu’, aici lucrurile sînt ceva mai complexe: cum ziceam, și dacă batem Brazilia cu 7-0 tot n-avem cum să nu-l cerem „Jos!” pe unul care între două fapte penale se preocupă doar de legendarul său grătar, în timp ce Naționala joacă prin mlaștini sau deșerturi.