Privite prin prisma pupăturilor, sărbătorile care urmează vor însemna un nou dezastru, iar obrajii ne vor ajunge ca două bucăți de carne sîngerândă, gemând după oblojire. Nici un centimetru pătrat nu va scăpa nemarcat de țocăiturile neîndurătoare, încasate de-a lungul și de-a latul feței; fiind cu toții, în aceste zile festive, pupați de ne vor merge fulgii. Vom fi ștampilați zemos pe linie familială și profesională; vom fi pupați de adulți, de elevi și de militari în termen; ultimele două categorii beneficiind de tarif redus la matineu. Vom fi îmbrățișați de prieteni prefăcuți și de dușmani sinceri, deși am prefera invers; vom cunoaște buze perfect arcuite de senatori și de primari, care ne vor săruta direct pe votul nostru.
Personal, de sărbători sunt contactat bucal abuziv sau cel mult cu slaba mea încuviințare și regret că nu funcționează ca-n război sirenele de avertizare, să mă pot piti din calea raidurilor dezlănțuite. De sărbători, sunt măcelărit cu pupici „light”, dar și cu ditai ghiulele umede, pornite parcă din guri uriașe de tun, cărora deloc nu le pasă de steagul meu alb, arborat la vedere.
Cumplite sunt țocăielile de sărbători și geaba cerci a slaloma printre ele; cumplite sunt, și nu mă refer doar la bacteriile incluse în saliva primită de unde nu te aștepți. Dacă e să privești pupăturile ca pe cecuri, cele mai multe dintre ele n-au acoperire în banca de fapte. De aceea, trebuie înființate niște organe de fisc sentimental, care să pedepsească exemplar tentativele de evaziune.
Nu mai am nervi nici de o minipupătură. Ieri, un fost coleg pe care nu-l văzusem de zece ani, s-a apropiat de mine, cu gura pregătită de pupat. L-am împins cât colo, scrâșnindu-i:
-Pleacă de aici, că te omor!
Bietul om a rupt-o la fugă și nu s-a oprit decât în brațele unui polițist.
