Ora bilanțului (I): Dinamo, banda de revoltați

Ca întotdeauna la sfârșit de an, este și firesc și necesar să tragem linia și să vedem cu ce rămânem. Ieșim pe plus sau, cum zic contabilii, „în roșu”? Mă tem că, așa cum se întâmplă mai mereu, ieșim pe neutru, pe gri, pe 0 (zero), fără rezultate remarcabile dar și fără cine știe ce eșecuri. Fiindcă nici măcar eșecul din primăvară al Stelei n-a reprezentat altceva decât etalarea limitelor echipei (confirmate cu brio acum, în toamnă, în Liga Campionilor), tot așa cum faptul că Rapid, alături de Steaua, a clacat și el dar în Cupa UEFA arată limpede că oboseala cronică este principalul „câștig” al oricărei echipe românești atunci când intră în ciclul sâmbătă-miercuri-sâmbătă, cel care altora li se pare doar firesc. Să vedem însă cum se prezintă clasamentul la sfârșitul unui tur… și ceva! Așadar, pe locul 1, cu 13 puncte avans față de prima dintre obosite, Steaua, se plasează Dinamo care se vede deja campioană, dovadă că se dau în avans primele pentru realizarea obiectivului. La începerea campionatului s-a făcut mișto pe rupte de achizițiile măcar surprinzătoare ale lui Dinamo, o stranie combinație de boșorogi reactivați, de puștani susceptibili de progres și mai ales de revoltați indiferent de vârstă. Să mă explic, explicând și titlul: cred că motorul principal al revoltei l-a constituit nu Rednic (și el un revoltat pe destule: pe Copos care îl ejectase ca pe nimic, pe propriile nerealizări, pe acuzațiile de blat cu Steaua în ultima etapă, pe când antrena Vasluiul) ci Pițurcă!… Și declarația lui cretină cum că jucătorii lui Dinamo n-au „față” de Națională! Nu știu ce mă face să cred că Dinamo, pe post de Națională, i-ar fi zdrobit pe bulgăroi. S-au mai revoltat, pe rând, cei trei golgheteri, N&D&G, forma de manifestare a frustării de a fi rezerve, pe rând, fiind aceea de a înscrie într-o demență atunci când se vedeau intrați pe teren. Mai normal și mai frumos, zău că nu se poate. Această „furie în trei”, dublată de dorința de a dovedi (lor înșile în primul rând) că sunt încă vii a lui Denis Șerban și Cătălin Munteanu e cheia succesului absolut remarcabil al lui Dinamo. Pentru care, fără a fi câtuși de puțin fan, o felicit sincer. Cu un bonus pentru Niculescu, pentru mine, cel mai bun fotbalist al anului. Și cel mai demn.