Or ține minte?

Confed Cup s-a încheiat, lăsându-ne nu nostalgici după fotbalul adevărat, ci nerăbdători să vedem începând naibii odată Campionatul Mondial. Adică îngroparea „cu acte” a toxinei numite tiki-taka, cea care a dat deja semne de comă în Champions’ League, urmate de o (sper) penultimă horcăială acum, iar parafarea decesului aștept să vină la anu’, pe vremea asta. Cei care n-ați avut nerv să urmăriți în direct finala, zău că aveți motive de regret: o bună jumătate de Barcelonă făcută praf și pulbere de o Brazilie care, spre deosebire de Spania, a jucat chiar fotbal. Dacă mai era nevoie de a demonstra că tiki-taka a adus enorme beneficii unei echipe de club și unei echipe naționale, însă a desfigurat (grav e că și pe termen lung) întregul fotbal mondial, aceasta s-a văzut în reacția suporterilor pe întregul traseu parcurs de Spania la această competiție: indiferent cum se numea adversarul, atunci când băieții ăia luau mingea la frecat, publicul îi huiduia cu un entuziasm pe deplin justificat. Dincolo de a fi ajuns în finală, Spania a practicat acest oribil antijoc, plictisitor de urmărit și parcă de la o vreme plictisitor și de jucat. Spaniolii s-au săturat de ei înșiși, de faptul că trebuie să ajungă mereu câte 3 la o minge pe care s-o amețească pasând-o între ei, ceea ce e orice altceva, numai fotbal nu. Toate celelalte echipe ajunse în fazele finale au făcut spectacol chiar și când nu reușeau să înscrie. Spania, chiar și când a dat 10 goluri într-un meci, tot huiduită a fost pentru antijocul ei halucinant. Iar faptul că Soldado (care, împreună cu Torres, face notă discordantă) a fost trecut pe linie moartă arată clar că Del Bosque nu se poate detașa de tiki-taka. Iar asta, repet, va consfinți decesul porcăriei. Dincolo, Brazilia sper să țină minte până la anul cum trebuie procedat când îți ies în cale frecangiii de minge și să-și vadă în continuare de jocul ei. Singura problemă e Neymar: oare nu l-or strica până anul viitor colegii barcelonezi?