Șapte temerari bucovineni și o curajoasăolteancă s-au întors recent în țară, după o aventură montană superbă în Alpi. Adrenalină, aventură și senzația de liberate deplină pe care o oferă peisajul de vis privit de pe cele mai înalte vârfuri din lanțul montan au fost argumentele ce i-au determinat să străbată peste 4.500 de km cu mașina și să urce apoi spre culmi. Masivul Monte Rosa din Italia a fost destinația grupului, iar unii dintre membri au avut ținte ambițioase personale în vârfurile Lyskamm și în al doilea vârf ca înălțime din Alpi, Dufourspitze (4.634 m).
Uniți de pasiune
Grupul de montagnarzi nu este la prima aventură pe crestele înalte din lume. S-a constituit în 2004 din pasiunea pentru munte a trei tineri din Gura Humorului și ulterior a reunit, treptat, și alți pasionați. În 2006, o parte din grupul actual a urcat în Alpii elvețieni.
Aventura italiană din această vară a fost dusă la bun sfârșit de o formulă extrem de eterogenă a grupului. Sunt șase băieți și două fete, cu vârste între 22 și 36 de ani. Din echipă fac parte trei salvamontiști profesioniși, Nicolae și Loredana Durnac din Gura Humorului și Ionuț Crefelean din Câmpulung Moldovenesc. Doi dintre membrii grupului, câmpulungeanul Vlad Damian și craioveanca Raluca Bolnavu, sunt proaspăt absolvenți de facultate, care și-au sărbătorit licența în mod inedit, cu escapada montană. Din echipă mai fac parte și doi specialiști în piese auto, frații Mugur și Gabriel Cicu din Gura Humorului, dar și un IT-ist, câmpulungeanul Sorin Crefelean.
Aparent, oameni de vârste diferite și cu profesiuni atât de diverse nu au prea multe în comun. Membrii grupului spun însă că pasiunea pentru munte îi unește și i-a transformat într-o echipă bine sudată, ca o adevărată familie.
Membrii grupului spun că dragostea pentru înălțimi creează dependență și oferă senzații unice. „Sportul, în general, mișcarea, dar ascensiunea montană în special îți oferă satisfacții personale și dau dependență într-un fel pozitiv. Nu este vorba, în cazul meu, de a face asta ca să demonstrez ceva, ca să mă remarc. Nu abordez asemenea activități ca pe niște provocări. Este o pasiune, îmi place să fac asta pentru mine”, ne-a explicat salvamontistul Ionuț Crefelean.
Mezinul echipei, Vlad Damian, recunoaște și el că este dependent de drumurile montane. „Da, adrenalina, peisajul acela incredibil, sportul în echipă mă fac să spun că acum sunt dependent de munte. Ce vezi acolo, pe creste, cu ochii tăi este altfel decât se poate descrie în cuvinte. De fapt, acum sunt legat de acest domeniu din mai multe puncte de vedere, am și o mică afacere cu echipament, vin în contact cu pasionați, așa că mi-ar fi aproape imposibil să renunț”, spune Vlad.
Bucate românești
Pentru a putea realiza deplasarea, tinerii au avut nevoie, pe lângă marea pasiune, și de bani. Nici unul nu este bogat, așa că suma necesară, de peste 4.000 de euro, a fost asigurată în mare parte, cu mari eforturi, din propriile buzunare ale montagnarzilor, dar și cu ajutorul firmei engleze de computere SCC. Sprijin logistic au primit și din partea Alpin Club Repedea din Iași, al cărui președinte, Florian Mastacan, este și el un împătimit al muntelui. Pentru a diminua cât mai mult costurile expediției, membrii echipei au preferat să procure din țară aproape toate alimentele necesare. Așa au ajuns până și pe vârf de munte în Italia conservele românești de fasole, biscuiții simpli, costița și cârnații celebrului mezelar Baciu din Fundu Moldovei și ceaiul ecologic al bunicii, alimente simple și sănătoase, pe care le-au completat cu supe la plic și dulciuri aduse tot din țară.
Tinerii spun totuși că nu au avut deloc intenția să flămânzească pe munte ca să facă economie de bani, ci că nu au avut nevoie de mai mult. „Acolo sus, unul dintre efectele altitudinii asupra ta este și acela că nu ai poftă de mâncare, așa că a fost suficient ce am avut la noi și foarte gustoase bucatele de acasă”, au spus zâmbind montagnarzii.
Emoții pe munte
Aventura a început pe 24 iulie și nu a fost deloc simplă, ca o plimbare oarecare. Oboseala generală, viscolul din prima zi, neplăcerile aclimatizării resimțite intens de unii dintre membrii expediției la început din cauza aerului rarefiat și presiunii s-au combinat cu diferențe de temperatură uriașe, de la -15 grade Celsius noaptea, la 30 de grade ziua. Au circulat legați unii de alții, prin zăpezi eterne, pe ghețar, uneori pe pasaje de doar 30 cm lățime între prăpăstii profunde, cu versanți aproape verticali. În zonă există și amenințătoare crevase, dar membrii echipei spun că au reușit să ocolească porțiunile periculoase.
Sorin Crefelean, Nicu Durnac și Gabriel Cicu au atins vârful Dufourspitze, iar echipa aproape întreagă, cu doar două absențe, a ajuns pe vârful Lyskamm, la 4.527 m. „În total am urcat pe cinci vârfuri, toate peste 4.000 de metri, dar cele două au fost ținte personale ale unora dintre noi și ne-am străduit să le atingem”, a precizat Sorin Crefelean. Bucuria de pe fiecare vârf durează doar câteva minute. „Ai o clipă senzația că ai putea să și zbori, faci fotografii eventual cu steagul, dar nu poți rămâne să te bucuri mult. Stă tot grupul pe un petec de zăpadă între vânturi crunte, e frig și periculos acolo și te gândești că urmează coborârea, deci nu ai timp de veselie”, spun membrii echipei.
De altfel, coborârea, spun cunoscătorii, este cea mai dificilă etapă. „Nu mai există motivația, dispare concentrarea, oboseala și de regulă la coborâre sunt dificultățile mai mari și pot surveni mai ușor accidentele. Noi am reușit să evităm problemele”, a adăugat Ionuț Crefelean.
Planuri de viitor
Salvamontistul a mai remarcat diferența în modul în care este privit un astfel de demers în alte țări. ”La noi există puțini pasionați de așa ceva și mai puțini care înțeleg motivele unei expediții. Acolo, în trei zile, cred că au trecut pe lângă noi peste 1.500 de montagnarzi pasionați, mulți oameni de peste 50 de ani, ceea ce denotă o preocupare sportivă și o dragoste de munte a celor din lumea civilizată. Ai noștri văd în excursia pe munte doar prilej de a încinge grătare și de a da muzica la maxim. Mi-aș dori mult să se schimbe mentalitatea cât mai multor oameni și la noi și să renască dragostea pentru mișcare, pentru muntele curat”, a mărturisit Crefelean.
Grupul își face planuri pentru vara viitoare, când dorește să parcurgă cu bicicletele cinci pași rutieri înalți din Europa. Iar la capitolul vise, din inițiativa lui Gabriel Cicu, grupul de entuziaști ai muntelui au trecut în plan și o ascensiune la peste 5.000 de metri. ”Asta înseamnă ieșire din spațiul european și deplasare undeva în Pamir, ceea ce e foarte complicat și riscant, dar nu ne sperie această cauză. Este vorba însă și de bani, pe care trebuie să îi adunăm. Înseamnă cam 5.000 de euro de persoană asemenea deplasare și se strâng greu, pentru că majoritatea suntem bugetari. Vom putea să împlinim visul, probabil, doar cu sprijin din partea unor firme și nu se știe dacă vom ajunge acolo toți. Dar este visul nostru și nu renunțăm”, au conchis membrii expediției.
