Opt ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Teofil Părăian

S-au împlinit pe 29 octombrie, opt ani de la trecerea la cele veșnice a arhimandritului Teofil Părăian, mare duhovnic de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Părintele Teofil a fost pomenit în această zi la mănăstirea unde a viețuit, iar monahii și toți cei apropiați s-au rugat pentru odihna sa veșnică.
Despre Părintele Teofil Părăian, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a spus că era un om binecuvântat de Dumnezeu și înzestrat cu harisme deosebite: „De fiecare dată când mergem la Mănăstirea «Brâncoveanu» de la Sâmbăta de Sus îl întâlnim, nu doar în chilia care a devenit loc de comemorare și de amintire a lui, ci pretutindeni, mai ales în sfântul altar, amintindu-ne cum slujea cu multă atenție și cu o precauție pe care noi nu o avem, cu o sensibilitate liturgică deosebită, care compensa lipsa simțului vederii. În biserică, glasul lui răzbătea cu tonalitatea specifică, cu o atenție îndreptată spre credincioși, în așa fel încât de fiecare dată credincioșii ieșeau convinși, împăcați și bucuroși că au ascultat cuvântul Domnului. Îl vedeam și-l întâlneam adesea la chilia sa, unde ne întâmpina pe noi. Când ne auzea vocea deja ne recunoștea și întindea mâna, iar când strângea mâna sau ne îmbrățișa își manifesta bucuria că te ascultă, că îți oferă posibilitatea să beneficiezi de întâlnirea cu el pe deplin. De asemenea, trecând pe lângă aghiasmatarul unde săvârșea Taina Spovedaniei ne amintim de momentele de taină ale convorbirii noastre cu Dumnezeu prin mijlocirea acestui om binecuvântat de Dumnezeu și înzestrat cu harisme deosebite. Asculta relatarea zbuciumului vieții, intervenea unde trebuie, cu un cuvânt de întărire, și la urmă finaliza totdeauna cu un îndemn foarte precis, ce anume să îndeplinești pentru ca viața ta să fie plăcută lui Dumnezeu. Îndemnurile și sfaturile duhovnicești erau atât de ample încât te ajuta să ai o viață echilibrată și din punct de vedere spiritual, dar și fizic sau biologic. Iată de ce toate aceste amintiri sunt acum pentru noi clipe de mulțumire pe care trebuie s-o înaintăm lui Dumnezeu pentru că l-a rânduit pe părintele Teofil în viața noastră, în mănăstirea noastră, în Biserica noastră”.
Părintele Teofil Părăian s-a născut la 3 martie 1929 în localitatea Topârcea, județul Sibiu, în familia lui Ioan și Elisabeta Părăian, familie care a fost binecuvântată de Dumnezeu cu patru copii, părintele Teofil fiind cel mai mare.
Între 1935-1940 a urmat Școala Specială de Nevăzători din Cluj, iar între 1942-1943 Școala Specială de Nevăzători din Timișoara. Tot la Timișoara a urmat între 1944-1948 Liceul Teoretic, unde și-a luat și diploma de bacalaureat. Anii petrecuți la Timișoara au rămas profund întipăriți în sufletul și conștiința sa. Deseori, în convorbirile avute cu monahii de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, cu prietenii, credincioșii care veneau la mănăstire și turiștii, părintele Teofil amintea cu zâmbetul pe buze de anii petrecuți aici și experiența sa duhovnicească.
Simțind chemare spre aprofundarea problemelor de Teologie în perioada 1948-1952 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, fiind licențiat în Teologie în urma susținerii tezei „Soteriologia Noului Testament” la catedra de Noul Testament, sub îndrumarea profesorului Grigore T. Marcu. Aprofundarea Teologiei l-a determinat să intre în obștea mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, jud. Brașov, la 1 aprilie 1953, cu binecuvântarea arhierească a Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan. A fost călugărit în același an la hramul mănăstirii din 15 august 1953, primind numele Teofil, care înseamnă „iubitor de Dumnezeu (prietenul lui Dumnezeu)”.
Încă din timpul liceului a avut posibilitatea să-l cunoască pe părintele Arsenie Boca, duhovnic și stareț al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. Intrat în obștea monahală a avut posibilitatea să fie în preajma părintelui duhovnic și stareț al mănăstirii, părintele Serafim Popescu, timp de aproape 50 de ani, de care l-a legat o prietenie și stimă deosebită, despre care părintele Teofil amintea aproape în orice împrejurare.
Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan a intuit calitățile intelectuale ale monahului Teofil Părăian, considerând că el este folositor și în slujirea liturgic-pastorală. La 15 august 1960, cu prilejul hramului mănăstirii de la poalele Munților Făgăraș, a fost hirotonit diacon. La 13 mai 1983 a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Pentru activitatea sa liturgică, mai ales de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, a fost distins cu rangul de arhimandrit de către Sfântul Sinod la recomandarea Mitropolitului Antonie Plămădeală, fiind hirotesit la 8 septembrie 1988.
Fiind dotat cu o minte și puteri intelectuale deosebite, bucurându-se de ajutorul unor frați din mănăstire și de prietenii săi, părintele Teofil a ținut de-a lungul anilor sute de întâlniri, dialoguri, conferințe și seri duhovnicești aproape în toate marile orașe ale țării, fiind apreciat ca un duhovnic îndemânatic, un orator deosebit și râvnitor propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu și al învățăturii Bisericii Ortodoxe.
(sursa: Ziarul Lumina)