Sfânta noastră Biserică nu oprește participarea la bucuriile și plăcerile vieții. Dimpotrivă, le consideră trebuitoare pentru sănătatea și bună stare a credincioșilor. Ea cere însă că ele să nu fie păgubitoare nici trupului și nici sufletului, să nu răpească din timpul de muncă și să fie cu măsură.
Plăcerile sunt felurite. Unele mai mult pentru recrearea trupească, iar altele mai mult pentru recrearea sufletească. Astfel, cei ce lucrează cu mintea găsesc recreație și plăcere în exercițiile trupești, iar cei ce lucrează cu brațele, în ocupațiile minții, pentru a ține cumpăna dreaptă între puterile trupești și cele sufletești.
Folositoare pentru toți sunt exercițiile trupești, plimbările cu admirarea frumuseților naturii, muzica aleasă, teatrul și cinematograful cu cuprins moral și sănătos și, fără îndoială, citirea cărților roditoare de viața morală.
Odihna și recrearea bună îi aduc credinciosului mulțumire și puteri noi pentru reînceperea muncii obișnuite. Recrearea rea însă îi aduce descurajare și dezgust față de muncă.
Care sunt păcatele împotriva datoriei de a se îngriji de viața și sănătatea trupului?
Cele mai mari păcate împotriva vieții și sănătății trupului sunt:
- Primejduirea și distrugerea vieții;
- Ciuntirea de sine, prin care cineva urmărește să devină nepotrivit pentru muncă. Dacă aceasta se face însă cu scopul de a-și păstra viața, de pildă extirparea unui mădular bolnav, atunci ea este chiar o datorie;
- Lenea;
- Îmbuibarea cu mâncare și băutură;
- Nestăpânirea patimilor care macină sănătatea trupului;
- Nebăgarea în seamă a bolilor și lipsa de măsuri pentru preîntâmpinarea lor sau pentru vindecare.
Pentru împlinirea datoriilor către sine însuși, are creștinul nevoie de bunuri materiale? Ce învață sfânta noastră Biserică despre bunurile materiale?
Dumnezeu, după ce a creat pe cei dintâi oameni, i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și va înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată vă dau toată iarba ce face sămânța de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânța în el. Acestea vor fi vouă hrana voastră” (Fac. 1, 28-29). Așadar, bunurile materiale sunt darurile lui Dumnezeu către om, pentru susținerea vieții și pentru îndeplinirea feluritelor trebuințe legate de ea. Stăpânul lor deplin este Dumnezeu, Creatorul întregii zidiri. Omului îi sunt date bunurile materiale numai spre buna administrare, chivernisire și folosire, având a da seama de ele, ca de orice faptă a sa.
Are fiecare om dreptul la bunurile materiale?
Bunurile materiale fiind neapărat trebuitoare vieții, de bună seamă că fiecare om are dreptul la ele. Ele trebuie să fie însă câștigate prin munca proprie, cinstită, iar nu prin exploatarea muncii altora, căci citim în Sfânta Scriptură: “Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).
(Sursa: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro)