Exprimat simplu, mesajul ar fi acesta: Europa este lumea lui Dumnezeu, iar celelalte continente sunt tot lumea lui Dumnezeu. Privite din perspectivă religioasă, lucrurile se simplifică mult. Paleologu nu se arată însă a fi un naiv: faptul că recunoaște existența diavolilor, a celor care dezbină prin diverse metode lumea de creatorul ei, este o dovadă de prudență și înțelepciune. Nu există doar o Europă științifică, ci și una religioasă: „Europa nu înseamnă numai mașina cu aburi și motorul cu explozie, nici numai tot ce s-a inventat de la primele arme de foc până azi în materie de mijloace perfecționate de distrugere. Europa înseamnă și Chartres, Assisi, Voroneț, muntele Athos”.
Cum totuși, având Voronețul, poate fi privită cultura noastră ca o cultură minoră? Astăzi, pentru mulți cultura nu mai înseamnă și religie, nu mai înseamnă și sfințenie. În acest context, Al. Paleologu vorbește despre tradiția de cultură monastică a poporului nostru și recomandă intelectualilor laici s-o cunoască mai bine. Înțelegând astfel tradiția noastră culturală, nu ne-am mai rușina. Iar apărarea acestei tradiții ar trebui să fie „firească și neabătută”: „Tradiționalismul, la noi ca și aiurea, nu poate fi înțeles numai ca folclor și valori rurale, oricât de prețioase și revelatorii sunt, indiscutabil, acestea. El are a-și revendica apartenența la cultura bizantină, slavonă, latină, cu opere mai mult decât notabile în arta medievală, în literatura teologică, juridică, sapiențială, istorică. El nu poate fi nici anti-european, nici anti-urban, decât negându-se pe sine. Ca toate popoarele de veche civilizație, europene și asiatice, poporul nostru are o mare tradiție de cultură monastică, pe care ar fi recomandabil ca intelectualii laici s-o cunoască mai bine și să-i dea măcar atâta considerație cât și prea interesantelor și poate perisabilelor noutăți ce le solicită atenția, nu totdeauna fără abuz”.
A reduce Europa la o poziție geografică, a exclude creștinismul din istorie înseamnă a fi anti-european. Atunci, ceea ce ne-ar face europeni este continuitatea credinței noastre. Voronețul, de pildă, ne asigură identitatea, apartenența la o familie spirituală.
(Monica Patriche, www.ziarulumina.ro)
