„Costumul militar din România în timpul domniei lui Carol I”



„Operaţiuni pentru curăţirea zăpezii”
„Operaţiuni pentru curăţirea zăpezii”

„Operaţiuni pentru curăţirea zăpezii”

În prezentul sezon de iarnă s’a executat pentru întâia dată în municipiul nostru curăţirea străzilor de zăpadă într’o măsură mai largă şi mai accentuată. Această lucrare a necesitat angajarea a 200 de lucrători pentru a sparge gheaţa, apoi 100 de căruţe şi 6 camioane pentru transportarea enormelor cantităţi de zăpadă până la gurile canalului colector principal, destinate special pentru acest scop. Aceste operaţiuni au adus o cheltuială săptămânală considerabilă, de peste 150.000 de lei”.

Suceava”, Organ zilnic al Ţinutului Suceava, răspînditor de graiu, faptă şi gînd românesc ,Anul I, Nr. 24, Februarie 1939.

„Costumul militar din România în timpul domniei lui Carol I”

„În 1877 uniformele militare au suferit unele schimbări legate de nevoile de campanie. Trupele erau dotate cu chipiu prevăzut cu învelitori din muşama neagră, iar vara acoperit cu o pânză albă; ofiţerii eveau chipiul din pânză albă, fără insemne. Boneta, din postav civit, cu paspoale şi ciucure de lână care aveaq culoarea caracteristică armei, era purtată de toate trupele numai în cazarmă. Prin Înaltul Decret nr. 252/12 februarie 1877, opincile dorobanţilor au fost înlocuite cu cizme ca la celelalte arme; mai târziu au primit tunica, deoarece peste cămaşă purtau direct mantaua. Bluza introdusă pentru ofiţeri în 1875 era purtată vara până la prânz în garnizoana Bucureşti, iar în celelalte garnizoane se purta pe tot timpul zilei în afară de duminică.”

„Cultura”, Serie nouă, Anul IV, Nr. 5 (209), Februarie 2009.

„Am venit să ne relaxăm, nu să ne enervăm”

La mall, în holul de la parter, din pupitrul prevăzut cu DJ, năpădesc zeci de decibeli. Fete cu fustiţe scurte trec pe acolo ca din întâmplare şi-şi iau un răgaz să se pozeze. Vrei să întrebi ceva pe orice vânzătoare de la magazinele din jur, trebuie să-i zbieri în ureche apropiindu-te de ea la limite indigeste. Nu că în ziua aceea ar fi fost vreun eveniment naţional. Dimpotrivă, o sâmbătă obişnuită de shopping. Dar în toate magazinele zici că eşti la discotecă. Nicăieri nu scapi de zgomot. Îţi explodează porii de gălăgie. Poate că la discotecă decibelii stimulează. La mall…mai mult agresează. Ne refugiem la etajul cel mai de sus, cât mai departe de quasi-efervescentul stand cu DJ, unde sunt cinematografele. <Două bilete, vă rog>. <28 RON>. Dăm 30, nici vorbă de rest. Nu-l revendicăm, nu contează. Am venit să ne relaxăm, nu să ne enervăm”.

„Cultura”, Serie nouă, Anul IV, Nr. 6 (210), Februarie 2009.



Recomandări