Ciorile care și-au făcut cuib în copacii de pe spațiile verzi din Suceava, în special în parcuri, dar și printre blocuri, au început să fie alungate, prin doborârea cuiburilor pe care le-au făcut pentru depunerea ouălor.
„Ca în fiecare an, în perioada de primăvară Primăria Suceava începe această operațiune de distrugere a cuiburilor de ciori. Cetățenii ne cer acest lucru, pentru că în parcuri nu pot să se odihnească pe o bancă fără a fi deranjați, iar din cauza ciorilor băncile sunt permanent murdare, chiar dacă avem o echipă care în fiecare zi le șterge, atât în Parcul Central, cât și pe esplanadă. Numai că după câteva ore ele arată la fel.
Avem foarte multe sesizări de la asociațiile de proprietari și pentru cuiburile din copacii dintre blocurile de locuințe”, a declarat viceprimarul Marian Andronache.
Reprezentantul Primăriei Suceava a spus că toate sesizările transmise municipalității vor fi rezolvate, dar ar fi bine ca această operațiune să fie corelată cu eforturi similare din partea celor de la Stațiunea de Cercetări Agricole, dar și a Spitalului Județean, unde sunt foarte multe cuiburi de ciori.
„În oraș lucrurile s-au mai rezolvat, pentru că executăm de mulți ani această lucrare, încât multe dintre ciori au migrat către alte zone. În fiecare an am venit cu tot felul de intervenții, de la împușcarea ciorilor sau fugărirea lor cu jeturi de apă, cu ajutorul pompierilor, soluții care nu au dat rezultate…Chiar aici, în Parcul Central, am avut un aparat acustic care să sperie ciorile, dar se pare că mai mult a speriat lumea care vine la biserică și în parc, pentru că deranja, încât am renunțat la el. Singura acțiune care a dat rezultate este tăierea crengilor pe care ciorile și-au făcut cuibul, în perioada când au depus ouăle”, a adăugat viceprimarul municipiului reședință de județ.
Într-o perioadă, în parcurile municipiului au fost organizate vânători de ciori, care s-au dovedit a fi destul de costisitoare, fără a avea eficiența dorită, pentru că doar câteva zeci de exemplare erau doborâte, în vreme ce restul „croncănitoarelor”, speriate de împușcături, reveneau după câteva ore.
