Operațiunea Ceainicul

Dacă vă mai amintiți, prin 2009-2010, ministerul Dlui Predoiu se numea al „Justiției și libertăților cetățenești”. Priviți acum sigla: au dispărut… libertățile cetățenești! De ce? Nu știu care-i temeiul legal al modificării titulaturii și nici n-aș crede că zornăitul cătușelor, perchezițiile și arestările cotidiene întemeiate pe „suspiciuni rezonabile” au izgonit din siglă, ca „nepotrivită”, sintagma „libertățile cetățenești”. Sper că Ministerul va oferi o explicație, altfel, fie excluderea, fie reținerea de a menționa întreaga titulatură va rămâne un neplăcut prilej de vorbe și ipoteze – mai ales că se petrece în toiul campaniei anti-corupție, cât se poate de legitimă în esență, dar, după cum se vede, practicată după metoda „întâi se taie, apoi se numără”. Am scris, în această rubrică, despre pățania unei profesoare de la U.M.F. Iași, decan de mulți ani al Facultății de Medicină Generală, Doina Azoicăi. Încă din toamnă, DNA a pus-o sub control judiciar și, între altele, i-a interzis să-și exercite atribuțiile de decan. Tribunalul ieșean a repus-o recent în toate drepturile, dar pentru lunile de inactivitate și de reală suferință nu are cum s-o despăgubească vreodată cineva. De necrezut, dar „mita” care a alertat DNA a fost… un ceainic! Asta în momentul în care sunt date în vileag aproape săptămânal fraude de milioane și milioane de euro! Ceainicul (și o tăviță care, în relatările presei, a fost mai întâi de argint, apoi placată cu argint și, în final, doar „argintată”) i-a fost trimis din Maroc de un student înmatriculat la UMF Iași, al cărui tată are aceeași profesie ca și Doina Azoicăi – medic nefrolog. „Mita” a fost expediată prin poștă (!), pe adresa Universității (!) – probabil, caz unic de „mituire” cu recipisă și număr de înregistrare la destinatar… Așa arată, simplificată, povestea ceainicului african ornat cu suspiciuni bahluiene, numai că… altele-s dedesubturile. La UMF urmează să fie ales noul rector, iar Doina Azoicăi era creditată cu cele mai multe șanse. Punerea sub interdicție a scos-o din cursă și nu se știe dacă târzia reparație în justiție mai poate repara ceva. Dar să urmăm firul poveștii, că înainte mult mai este: blestematul ceainic ajuge la Iași, îl ridică de la Poștă un salariat al UMF, care înmânează pachetul decanei Azoicăi. N-a apucat să-l deschidă și să vadă despre ce-i vorba: mergând spre casă, „făptuitoarea” este oprită în trafic, i se confiscă… ceainicul, devenit corp delict și se constată flagrantul! Întrebare: de unde au știut polițiștii că mașina va circula la ora cutare, pe strada cutare și că la bord se va afla „infractoarea” plus corpul delict? Este limpede că a existat un telefon „colegial” de la UMF, „pontul” fiind creditat cu bătaie lungă. (De altfel, pare simplu: pune pe cineva să trimită prin poștă un fular, o cravată, contra-candidatului la funcția ce-o vânezi, apoi dă un telefon unde trebuie și ai scos din joc concurența!) Dar care să fie mobilul „mituirii”? Studentul marocan Yassine ar fi fost înmatriculat ilegal, în afara perioadei de înscriere, și fără a avea studiile în regulă. După cinci luni de zile (!!), DNA catadixește să întrebe la Ministerul Învățământului dacă bănuitele nereguli sunt reale. Ei bine, nici vorbă: înmatricularea s-a făcut în termenul legal, Yassine avea… surplus de studii (bacalaureatul în Franța și un an la o facultate europeană) și, deși nici nu era nevoie, poseda și o dispensă semnată de un secretar de stat în Ministerul Învățământului. Nici un motiv, deci, pentru … mituire cu ceainice! Pare a fi vorba doar despre un cadou tradițional tipic marocan, așa cum românii dăruiesc o ie, rușii, garnitura de Matrionușke, olandezii, o pereche de saboți, bulgarii, flaconul cu parfum de trandafiri ș.a.m.d. Din nefericire, Universitatea de Medicină e departe de a se afla la zenitul onestității în învățământul superior românesc. Încă, pare-se, se cumpără examene, studentele mai frumușele sunt puse să aleagă „patul” sau „patru” (vezi ultimele arestări), însă a aduce pe teritoriul penal un biet obiect ce poate fi simplă atenție trimis de un coleg de profesie cu fiul student la Iași (chiar și pe post de „captatio benevolentia”, dar foarte departe de consistența mitei), ehei, cale lungă! N-o cunosc pe dna Azoicăi. Am relatat incredibila poveste a ceainicului doar fiindcă mi se pare într-un fel legat de bizara dispariție a „libertăților cetățenești” din titulatura Ministerului Justiției…