Oameni cu părul de-un alb moral îmi fixează întâlniri de afaceri, la care voi sta ca prostul să îi aștept, fiindcă ei nu vor veni niciodată. Mari purtători de dioptrii intelectuale îmi cer, pentru cel mult o saptămână, cărți rare, cumpărate de mine cu sacrificii, pe care nu mi le vor înapoia în veci, că doar nu-s tâmpiți. Inși provenind din familii cu blazon cad în genunchi în fața mea, ca să le împrumut bani vitali, pentru ca apoi să mă evite toată viața, de parcă aș avea agățat de haine semnul de circulație „Ocolire dreapta”. Bărbați importanți, bine înfipți social, mă solicită să schițez proiecte de mare viitor, pentru ca să-mi șterpelească ideile, să le folosească și să nu-mi mai răspundă la telefon.
Asta-i România mea de zi cu zi !
Pe Liviu Antonesei îl știe o lume întreagă: e universitar, scriitor, filozof și publicist. A scris și în „Cotidianul”, până când ziarul vântos a răposat, conform maximei regretatului mare traducător de literatură rusă Emil Iordache, care spunea că „orice ziar la care scrie Antonesei se face tot mai mic, până dispare”. Antonesei mai poartă, deasupra capului, o aură majoră de disident anticomunist, având trecut în sivi că s-a luat de piept cu Ceaușescu și cu gealații săi. Iar „Timpul” e revista culturală condusă de el.
În luna decembrie a anului trecut, revista lu’ Antonesei a organizat gala „Oamenii timpului”, unde au fost laureați mari bipezi ai momentului actual, cum desigur v-ați prins. Și-au primit distincțiile din mâinile lui Antonesei personalități indiscutabile, ca Vasile Ișan, rectorul universității „Cuza” din Iași, sau ca bătrânul istoric Zub. Între laureați, au fost incluși însă și un mare om politic pesedist scărmănat de DNA, un biznismen celebru pentru șpăgile sale către consilierii municipali și un dealer de mașini, cunoscut pentru necinstea sa față de clienții pe care-i țepuiește din toate pozițiile.
Să nu credeți că Antonesei a acționat astfel fiindcă e un tip distrat; dimpotrivă, el știe bine ce face. Dacă ar fi fost vorba de un fitecine, aș mai fi înțeles. Dar dacă un disident anticeaușist, mare om de cultură face operații estetice unor borfași, înseamnă că în țara asta chiar nu mai este nimic de sperat.
