OPAIȚ. Istoria Opaițului, numit, prin vremuri, Vacoma sau Bacuma, este, de fapt, istoria Banilei Moldovenești, o parte a acestei moșii numindu-se Opaiț.
În 1753, când proprietar al moșiei Opaiț era neamul boierilor Turculeț, la Opaiț s-a statornicit, împreună cu soția, cu doi feciori și o fată, emigrantul transilvănean Ștefan UNGUREAN, plugar din Olșed.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Opaiț și Burla, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „18 – toată suma caselor”, însemnând toți atâția birnici.
În 1774, cătunul Opaiț avea 18 familii, iar în 1775, doar 15 familii de țărani, populația satului ajungând, în 1784, la 75 familii.
OPRIȘENI. În 17 martie 1418, boierul Bârlea dăruia mănăstirii Moldovița satele Oprișeni și Prevorochie, satul urmând să fie cunoscut în istorie și sub numele de Panțiri.
În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 12-a biserică, cu popă unde este Cudrea Opriș”, dar satul moș-strămoșului Cudrea Opriș va avea parte, sub stăpânirea mănăstirească, de o istorie anonimizantă și păguboasă, începând cu vremea lui Alexandru cel Bun, când Sin Bârlici dăruia mănăstirii Moldovița satul său, Oprișinți, după cum rezultă din uricul din 26 august 1503, prin care Ștefan cel Mare confirma această danie.
Următoarea consemnare se face peste veacuri, abia în 5 iulie 1774, într-o scrisoare a egumenului Venedict al Moldoviței.
Recensământul lui Rumeanțev2, din 1772-1773, înregistrează la Oprișeni, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „25 – toată suma caselor”, însemnând 3 femei sărace, 19 panțiri și 3 birnici.
În 1744, satul Oprișeni avea 22 familii de iobagi, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Berhometelor, 1 popă și 30 familii de țărani iobagi, numărul familiilor țărănești ajungând la 66, în 1784.
Biserica Nașterii Sfintei Maria din Oprișeni, construită în secolul al XVII-lea, restaurată în 1868 și dotată cu un nou iconostas în 1879, avea 968 enoriași în 1843, când patron bisericesc era Împăratul Austriei, paroh fiind Georgie HOTINCEAN. În 1876, parohul Vasilie HACMAN păstorea 1.556 suflete. În 1907, paroh era Vasile PRELIPCEAN, născut în 1849, preot din 1881, paroh din 1903, iar cantor, din 1884, Theodor OLOIERIU, născut în 1856.
Din 1887, funcționa, la Oprișeni, o școală cu 4 clase3.
În 1890, comuna Oprișeni, cunoscut și sub numele de Panțiri, avea 1.500 locuitori, primar fiind Matei Bilețchi. Emanuil Isopescul era paroh, învățător era Cornelie Vasilovici, iar cantor bisericesc – Teodor Oloieriu.
Însoțirea de păstrare și credit, în sistem Raiffeisen, din Oprișeni, Stârcea și Berilinț, a fost înființată în anul 1903.
În 1910, a fost construită biserica nouă cu hramul Maicii Domnului.
La Oprișeni s-au născut cărturarul și istoricul Maximilian HACMAN (1877-1961), rector al Universității din Cernăuți, criticul literar Nicolae BILEȚCHI (12 martie 1937) și publicistul Dumitru COVALCIUC (2 ianuarie 1947).
______________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
2 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
3 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 39, 1876 p. 32, 1907 p. 133
