Am rămas extrem de surprins când l-am auzit pe Alexandru Lăzăreanu, directorul Direcției de Sănătate Publică Suceava, încercând să explice de ce un medic ginecolog din Siret nu a putut să-și dea seama că o femeie este însărcinată în luna a noua.
Știți probabil că o femeie din Siret a născut în WC-ul spitalului, la termen, un băiețel de 2,9 kg, și care, după naștere, a sângerat prin cordonul ombilical până a murit. Cu câteva zile înainte fusese consultată de un medic ginecolog, care nu și-a dat seama că femeia este însărcinată. Nu-mi explic cum femeia s-a așezat pe WC, a născut un copil, nu a simțit nimic, nu l-a văzut nici după aceea, când s-a ridicat, sau când a tras apa. În fine, aceste aspecte le va lămuri poliția. Cert este că dacă medicul ginecolog își dădea seama că femeia era însărcinată, atunci acel copil ar fi trăit astăzi.
La două zile după cele întâmplate, l-am văzut pe dr. Alexandru Lăzăreanu încercând să-l disculpe pe ginecolog și să explice de ce acesta nu și-a dat seama că femeia era însărcinată. Ba că era prea voinică (are 1,60 metri și 141 de kilograme), ba că a avut ultima oară ciclu în luna septembrie a anului trecut, iar mama ei a intrat la menopauză la 39 de ani, ba că i-a făcut o ecografie de nu știu care și trebuia de alta. Evident că scuze și explicații pot fi găsite. Dar e inadmisibil. Când mergi la medic nu trebuie să te aștepți ca șansele pentru un diagnostic corect să scadă odată cu creșterea greutății pacientului. Când mergi la medic, pentru că te simți rău, mergi ca să ți se pună un diagnostic exact și apoi să te faci bine. Nu mergi pentru a auzi, ulterior, explicații (chiar dacă extrem de logice și bine argumentate) pentru faptul că medicul nu și-a dat seama ce ai. Că medicul are doar câțiva ani de experiență nu este o scuză. Evident că și în această meserie, ca în toate celelalte, experiența contează extrem de mult. Ba e chiar vitală. Pentru că medicina este unul dintre puținele domenii de activitate în care nu îți permiți să dai rebuturi. În mai toate domeniile, rebuturile pot fi îndreptate, corectate, înlocuite. Aici, nu. Obiectul de lucru e omul, iar retușurile, corecțiile, se fac pe viața lui, sau, în cazul de față, pe cea a copilului.
Indiferent de explicațiile pe care le va da Colegiul Medicilor atunci când va spune că ginecologul nu are nici o vină, eu rămân cu convingerea că acest medic are, într-o mare măsură, pe conștiință moartea copilului și drama mamei. Dacă ar fi consultat-o pe femeie în ziua în care a născut, ginecologul s-ar fi putut trezi cu fătul în brațe și, cu siguranță, ar fi întrebat-o mirat dacă era gravidă. Nu s-a întâmplat așa, din păcate. Din cauza incompetenței sau a indolenței, un copil a murit, iar o mamă va ajunge, probabil, în închisoare. Orice sancțiune sau pedeapsă ce va fi dictată nu va mai îndrepta lucrurile. Dar, poate acest caz va fi unul de studiu pentru mulți medici, unul din care să tragă învățămintele necesare. Să sperăm.
