M-am vindecat de multă vreme de admirație la adresa nemților, știți dumneavoastră, ăia pe care, zice o vorbă clasicizată, știi că i-ai bătut numai după ce i-ai văzut sub duș. M-am lecuit mai ales de când, până și în echipele lor, sunt mai mulți brazilieni și portughezi decât nemți. Totuși, ce naiba-i mână în luptă și ce-i face să o țină tot într-o presiune până în ultima secundă? Probabil că au psihologi dintre cei mai buni, hipercalificați. Asta spre deosebire de noi care, când auzim de psiholog, mai întâi râdem mârlănește, cam ca Becali, apoi, încă mai mârlănește, zicem adânc: “Ce psiholog bă, ce-i ăla? Ăl mai bun psiholog sunt iooo!”, și așteptăm apoi să “pună presiune” niște amărășteni care toată viața lor au luat numai pumni în cap (de la tatăl bețiv, de la mama bețivă, de la antrenorul bețiv de la etc. bețiv) și au fost montați psihologic doar cu tot clasicizatele “Focu’ la ei!” și “Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. Dacă n-ați văzut Getafe – Bayern, mă încumet să afirm că degeaba v-ați mai bucurat de Liverpool – Arsenal! O demență de meci, deschis de “Guriță”, același care închisese meciul tur, care de data asta l-a bușit pe Moș Kahn cu o torpilă cu nimic mai puțin reușită decât lobul de săptămâna trecută. …Și când mă bucuram eu mai tare de reușita lui și de calificarea lui Getafe (dar și mai și de golurile de vis ale lui Adi Mutu – apropo: ați băgat de seamă că pe al doilea l-a dat cu stângul?, Doamne și ce execuție!) vine al naibii minut 90+ nu știu cât, specialitatea nemților, și o ia “neamțul” Ribery la omor, de-o bagă în ațe: 1-1, prelungiri. …După ce un creștin de brazilian îl driblase și pe Moșu’, și, când să facă 2-0, cu poarta goală, a alunecat ca alde Claudiu Răducanu! Nici nu începe bine extra-time-ul, că Getafe face 3-1, cu Moșu’ făcut țăndări și cu mine în culmea fericirii. Da, dar când mai erau vreo două minute, se făcu 3-2. Nu-i nimic, tot Guriță e în semifinale. Numai că, și prelungirile au un ultim minut, iar Bayern e totuși echipă nemțească. Așa că 3-3, ooof, Guriță, ce-ți făcură boul acela de fundaș și panarama de portar? Așa că nu-mi rămâne decât să sper într-o finală (hai, Bayern, țin cu voi în semifinală!) în care Adi să termine ce a-nceput Guriță. Adică pe Kahn.