Omul, un carnivor? Interdicții

Motto. Cu ce începe prepararea unei fripturi la popota armatei ruse? Cu ocuparea unei crescătorii de porci din Ucraina.
Clei. Un bucureștean se duce la un restaurant oltenesc și îi spune chelnerului: – Nu vă supărați, vreau neapărat rețeta acestui sos. – V-a plăcut atât de mult? – Deloc, dar caut un clei bun, ca să pot lipi niște scânduri!
Interdicții.Hrana pe bază de carne este supusă unor tabuuri în numeroase culturi. Carnea de porc este interzisă de islam și iudaism, animalul fiind considerat necurat de aceste două religii. (Unii autori pun interdicția pe seama perisabilității crescute a cărnii de porc în condițiile de climă specifice acelor zone aride – rațiuni igienico-sanitare care ar fi determinat și tradiția circumciziei la băieți). Iudaismul permite consumul animalelor terestre care, totodată, au copite despicate și rumegă hrana. În afară de porc, cămila și iepurele sunt, de asemenea, interziși, deoarece nu răspund criteriilor precedente, spre deosebire de capre și cerbi. Cât despre animalele care trăiesc în apă și au înotătoare și solzi, acestea sunt permise, dar nu și fructele de mare (homarul, crabul, stridiile și scoicile). Atât pentru islam, cât și pentru iudaism, animalele trebuie să fie tăiate și golite de sânge înainte de a fi tranșate. Pe subcontinentul indian, vacile sfinte fac obiectul unei interdicții. Nimeni nu consumă acolo carnea de zebu. Cea mai mare parte a populației globului (95%) consumă produse din carne de găină și ouă, și doar puțin peste jumătate, inclusiv produse din porc, respectiv (și, ori exclusiv) vită (carnea și laptele).
Ceapă.Dacă un măr pe zi ține doctorul deoparte, ce face o ceapă? Ține toată lumea departe!
Belges.Cum află un belgian că afară e ger? Mulge vaca și observă că obține, în loc de lapte, înghețată. P.S. Banc – ați ghicit! – francez.
De gustibus.Într-un restaurant select, un muzicant cam brunet se apropie de masă lui Bulă, ce era elegant înțolit, și-l întreabă: – Dumneavoastră ați cerut ceva de Beethoven? – Nu, eu am cerut pui cu smântână. Apropos: o rețetă cu pui, de la prietenul meu ieșean, scriitorul Liviu Antonesei: pateu de ficăței de pui condimentat. ”Parcă mi s-a făcut poftă de un pateu picant, de casă, că nu-mi spun nimic cele conservate, cu tot felul de E-uri și alte otrăvuri. Bun, sigur că ar fi minunat să găsesc și toate ingredientele în format bio, sau măcar eco, dar măcar nu introduc toxine suplimentare… Să ne gândim cum îl facem. Sigur, mai întâi, mă uit în frigider să văd ce se găsește pe acolo. O jumătate de kilogram de ficăței tocmai i-am achiziționat și, din fericire, erau proaspeți, nu congelați. Bun. Deocamdată, pun ficățeii la fiert, cu puțină sare și niște mirodenii de găsit în orice bucătărie, cât de modestă – piper, ienibahar. Între timp, scot din frigider trei ouă și le fierb tari. Salvez gălbenușurile și le țin la îndemână. Scot un pachet de unt și pun deoparte 4 – 5 nuci – de unt! Mai scot într-un pahar niște măsline verzi, cu sâmburele înlocuit cu gogoșari și trei ardei iuți. Acum, sunt proaspeți și verificați, chiar sunt iuți. Dar pateul nostru nu se supără nici dacă folosim ardei în oțet. Acum însă, am proaspeți. Cât mai fierb ficățeii, îi clătesc și mărunțesc. Gata! Au fiert ficații! Bun, îi scot din cratiță într-o sită și-i țin până se scurge bine apa. Îi mărunțesc în fugă și-i arunc în blender. Rulez circa 30 de secunde, opresc, adaug gălbenușurile, ardeii, măslinele și ele mărunțite în grabă, untul. Mă gândesc puțin și arunc și un praf de piper iute. Cred că sunt cu gândul la vin! Rulez blenderul încă trei ședințe de câte 30 de secunde și totul se omogenizează perfect. Scot conținutul într-un vas potrivit, îl bag în frigider, să se întărească puțin pateul, dar recunosc că nu m-am putut abține și am gustat ce mi-a ieșit. Bine, dar cu ce? Părerea mea este că, dacă pateul tot e de casă, n-ar strica să avem la îndemână tot o pâine de casă! Oricum, recomand pâine proaspătă, deși riscul de a mânca mai mult decât e nevoie sporește direct proporțional cu prospețimea pâinii! Sau putem folosi lipiile libaneze (indiene, grecești, mediteraneene…), pe care punem pateu și le răsucim apoi ca pe niște clătite. Însă, există soluții excelente și pentru cei care, din diverse motive, evită pâinea. Se iau câteva roșii, se taie în jumătăți, se golesc de conținut (care merge excelent la o supă…), se umplu cu pateu, se așază pe niște platouri tapițate cu frunze de salată verde și se mănâncă până la loc comanda. Ca să lunece pateul mai ușor, mai ales în cazul în care îl mâncăm cu pâine, un pahar de vin roșu ne poate fi de mare ajutor.