Omul, un carnivor? ”Bou de modă nouă”

Motto. Speranță. Am văzut, auzit la TV, cum că femeile se uită mai mult – și sunt mai ”darnice” – la/cu bărbații care au mult ”mălai”. Așa că din pensie, mi-am cumpărat și eu vreo 20 de kile. Acum…aștept….
Bou (de modă nouă). (De la prietenul meu ieșean, Liviu Antonesei).Preambul. În rețetarul publicat prima în 1841 de M. Kogălniceanu și C. Negruzzi, reeditat de cîteva ori, de două ori chiar post-revoluționar), există o rețetă al cărei nume – și nu doar numele! – mă face să visez: „Bou de modă”. Rețeta se mai folosește azi la restaurantul de la Casa Pogor din Iași, chiar dacă nu întocmai cum scrie la carte. Nici rețeta pe care o voi propune eu azi nu e chiar ca la carte, de asta am și rebotezat-o! Sigur, nu e o rețetă de criză, dar m-am decis să urmez îndemnul d-lui Nicolae Rațiu care, anul trecut la Londra, a spus că nu trebuie să te lași copleșit de criză, ci e mult mai bine s-o sfidezi! Boul e de bază! Deci, iei nu chiar un bou, dar un mușchi de vițel de vreun kilogram, pe cît posibil fără piele, zgîrciuri, grăsime și compact, dintr-o bucată. Nu e nevoie să-l speli, dar îl bați oleacă, să se uniformizeze și să rămînă înalt de 4 – 5 centimetri. Dacă e mai înalt, nu-i bai, i se pot face crestături înainte de a-l băga la cuptor. După ce l-ai bătut binișor, nu însă cum ai vrea să faci șnițele, ci mai omenos, îl împănezi cu felii de căței de usturoi pe amândouă părțile. Îl pălmuiești cîteva minute cu mîinile mînjite cu sare. Îl așezi într-o oală suficient de încăpătoare să încapă relaxat, dar să mai încapă și mulțime de ingrediente care urmează, respectiv : două cepe tăiate în sferturi, 4 – 5 cartofi tăiați în felii groase de un deget, două portocale feliate. Apoi, pui mărar, pătrunjel și busuioc – sau mentă, după gust – bucățele de usturoi și torni deasupra o sticlă de trei sferturi de vin roșu, sec de bună seamă. Un vin care are „gust”, deci un Merlot, un Cabernet sau chiar un „producător” care, vă asigur, cade mai bine. Sigur, treaba asta cu vinul depinde mult și de starea ficatului. Cînd ești tînăr și în putere, pui vinul pur. Cu vârsta, îl mai diluezi cu apă. Eu am început cu vinul ca la mama lui, dar acum am ajuns la juma-juma. Nu are însă rost să coborîți prea mult cantitatea de vin. Dacă vă gîndiți să puneți sub o treime, mai bine puneți numai apă. Va ieși ceva, nu însă chiar același lucru! Se mai poate adăuga o linguriță de sare. Asta, desigur, după gust și starea aparatului digestiv! Cînd ați terminat cu toate ingredientele, turnați deasupra un deget de ulei. Eu prefer de măsline, mai bine „extra virgin”. Însă nu sânt ”sectar” în ce privește uleiul. Puneți și un capac propriu-zis și lăsați totul la zăcut cît mai mult, de preferință 8 – 10 ore, dar nu mai puțin de șase. Cînd s-a epuizat timpul zacerii, trecem la activitate! Luăm tava pentru cuptorul aragazului, o ungem bine cu o nucă de unt, luăm mușchiul de vită și-l așezăm, ca pe un soare, în mijlocul tăvii, apoi îl înconjurăm de armata de bucăți de cartofi, ceapă, portocală. Feliile desprinse de ceapă și bucățile de usturoi le putem pune și pe mușchi. Apoi, turnăm tot lichidul rămas în tavă. Nu e rău dacă avem la îndemînă oleacă de amestec, o cană de un sfert de litru, dacă scade prea repede la cuptor. Un sfert de oră mergem pe puterea maximă, apoi reducem puterea cam la jumătate. Ne uităm din cînd în cînd, întoarcem de vreo două ori de pe o parte pe alta, adăugăm baiț dacă ni se pare prea scăzut și mușchiul nu dă semne că ar fi gata…Acum, ce să spun, unora le place mai în sînge, altora medium, iar altora de-a dreptul uscat. În ce mă privește, opresc cuptorul cînd din tot amestecul n-a mai rămas decît uleiul. Ultimul sfert de oră focul e dat cît se poate de mic, apoi închid și las acolo pînă pregătesc așternutul. Așternutul mușchiului, năzdrăvanilor, nu vă mai gîndiți la prostii! Chestiunea așternutului privită la rece. Cred că e limpede că boul meu nu e o mîncare chiar ușoară! Din acest motiv, alegem „așternutul” cumpănind bine lucrurile. Dacă n-avem probleme de sănătate, diete etc., putem face așternutul din cartofi pai. Dacă ne plac cartofii, dar ne cad greu cei prăjiți, se poate încerca natur sau piure. Dar un așternut bun iese și din orez. Un așternut bun, pentru că iese un contrast interesant de gusturi, dar și cel mai sănătos, mi se pare cel alcătuit din legume asortate – morcovi, cartofi, broccoli etc. – gătite la abur și doar puțin jignite cu sare și piper. Așezăm porțiile pe un platou larg, scoatem mușchiul și îl feliem după puterile comesenilor, așezînd feliile frumos peste așternut. Apoi, cu o lingură de lemn luăm ușor bucățile de cartofi, ceapă, portocale, usturoi etc și le așezăm de asemenea peste așternut. După care nu ne mai oprim pînă n-am dat gata porția și servim alta, dacă n-a fost înghesuială la masă. În principiu, două persoane pot mînca pe săturate și le mai rămîne o bucată de mușchi, pe care o pot pune la frigider și consuma rece, tăiată în felii subțire, cu prilejul vreunei gustări. Iar era să uit! De bună seamă că merge cu un vin roșu sec, deci un Cabernet, un Merlot (dar fiți atenți, unii vând sub numele acesta tot felul de „demi” – vă sugerez să-l lăsați pentru ei, că nu are cum să fie treabă curată), un Shiraz sau oricare altul vă este pe plac, dar roșu și sec să fie!” (Liviu Antonesei). Pește.Interesant că, la scară mondială, peștele constituie sursa principală de proteină animală pentru un om din trei!