Omul lacom trăiește într-o veșnică neliniște

Vreți să vă spun o întâmplare care s-a petrecut în zilele noastre, ca să vedeți cât de înfricoșătoare poate fi lăcomia? De ceva timp în urmă, a căzut asupa orașului nostru mare secetă. Cerul căpătase culoare roșiatică. Cu toții așteptam să vină moartea ‒ o moarte mai înfricoșătoare decât oricare alta ‒ și ne rugam Lui Dumnezeu să ne izbăvească de o asemenea nenorocire. Dintr-odată și nesperat, prin mila nemărginită a Domnului, a căzut din cer ploaie bogată. În timp ce toți se bucurau și sărbătoreau, un anume om bogat mergea prin oraș trist, cu capul plecat și galben la față ca un mort. Niște oameni l-au întrebat atunci care era pricina tristeții sale, iar el nu a putut să se ascundă, căci povara de pe sufletul său era greu de dus. Iată, ce a mărturisit: „Am în hambare zece mii de măsuri de grâu, iar acum a plouat și nu știu cum o să-l vând”.
Ce spui, omule fără frică de Dumnezeu? Suferi pentru că n-au murit cu toții, ca să strângi tu aurul de pe urma lor? Ce fel de om ești tu, care nu suferi pentru că ai avea puțin, ci pentru că ai mult și vrei să dobândești și mai mult, răpind avutul semenilor tăi?
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 228-229)