Omul actual, omul progresului și al catastrofei

Când Omul ajunge un paria sau un parvenit în propria lume
Academia de Științe din Paris a organizat recent la Vatican un eveniment care ar putea fi considerat ca veritabil Congres al Omului. Urmărind discursul personalităților participante, am ocazia să meditez asupra mileniului nostru științific-tehnologic-informațional-comunicațional și evul media. Ce se întâmplă cu omul acestor vremuri? Ei bine, omul actual a ajuns fie un paria în propria lume științifică, fie un parvenit cabotin vrednic de milă virtuală.
Esența actuală a Omului nu mai seamănă cu nimic din ceea ce el stăpânea până recent. Identitatea omului? O amprentă ce ar trebui căutată adeseori prin… Interpol. Cultura? O diluție de clișee de tip… MTV. Mai este considerat și resimțit Omul actual ca fiind centrul creației (divine)? Răspunsul este tragic: nu. Mai este identificat Omul actual cu entitatea în care operează criteriul Binelui spiritual și moral? Nici pe de parte.
Trebuie să recuperăm respectul față de ființa umană
Papa Benedict al XVI-lea a atras atenția, cu un discurs elegant, asupra pericolului ce apasă asupra omului actual(referința sa mergând cu precădere asupra Omului supus presiunii tehnico-științifice și comunicaționale, adică asupra Omului societăților post-industriale). Omul actual nu mai este considerat un centru al creației, ci un centru al manipulării în scopuri lucrative, deoarece lumea în care trăiește acest om nu mai este dominată de cultura Binelui spiritual, ci de o cultură în care știința a devenit criteriul Binelui.
„În aceste vremuri, în care dezvoltarea științei atrage și seduce prin posibilitățile oferite, educarea conștiinței contemporanilor noștri este mai importantă ca niciodată, pentru ca știința să nu se transforme în criteriul binelui”, a rostit Suveranul pontif în fața academicienilor, universitarilor, scriitorilor și politicienilor prezenți. Refuzul exprimat de Papa Benedict în fața alterării Omului din ființă-produs al Creatorului în ființă-produs al consumului și manipulării a fost foarte clar. Trebuie să recuperăm respectul față de ființa umană și să nu admitem ca ființa umană-veritabil centru al creației- să devină „obiect al manipulărilor ideologice, al deciziilor arbitrare și nici al abuzurilor celor mai puternici asupra celor mai slabi”. Suveranul pontif a reamintit explicit faptul că aceste „rele” cauzate de manipulări și decizii arbitrare au fost gheare ce au sfâșiat omenirea de câteva ori în cursul istoriei, iar tragediile totalitare din secolului al XX-lea sunt cele mai recente.
Meditez la cuvintele Papei. Cât adevăr în decelarea subtilității raportului labil dintre Om-ca-produs-al-creației și Omul-clișeelor-consumeriste-actuale. Cu această fină balanță se echilibrează(sau nu) Creatorul pe de o parte și Spiritul Științific și Mercantil pe de altă parte. Când echilibrul se strică – precum în vremuri ca cele de față -, Omul însuși se tulbură, alunecând necontrolat din Progres în Catastrofă și reciproc. În absența și prin nesocotirea Creatorului, între cauză și efectul mutațiilor ce acționează asupra Omului, nu se mai produc conexiunile și mecanismele ce asigură echilibrul ființei umane. Iar pericolul care pândește perfid dincolo de toate aceste dezechilibre este din nou totalitarismul (creșterea puseelor extremiste din Europa și aiurea sunt simptome clare de totalitarism revival, pe care acum, după publicarea în 1950 de către Hannah Arendt a lucrării monumentale Originea totalitarismului, nu mai avem probleme în a le identifica și sancționa).
Singura bogăție a Omului: libertatea-demnitate
La puritatea Omului, ca Fiu al Creatorului, nu trebuie să contenim a veghea, permanent. Prin educație și prin forța culturii, moderat și lucid spiritualizată. Nu ne putem refugia nici în trecutul continuu, mitizant și anxiolitic, și nici într-un viitor incert, vag oniric și delirant; în centrul tuturor acțiunilor noastre trebuie să așezăm Omul și respectul față de Om. „Important este să fii cu totul prezent”, spunea Karl Jaspers, la care eu adaug că e nevoie să fim mereu aici și acum, prezenți și treji în însuși metabolismul ființei umane, atribuind Creatorului prioritatea iar Științei și Politicului subsidiaritatea. Absența Creatorului din Omul-actual-ca-jucărie-a-Științei golește ființa umană de sens, o însingurează social pe un raft cu jucării politice și o izolează de restul ființelor, supuse și ele, prin același proces, abuzurilor de piață și ideologice (prin manipulări). Această absență îi răpește Omului singura sa bogăție dătătoare de sens: libertatea-demnitate.
Coroborez aceste meditații pe marginea Libertății cu rostirea Papei: „Omul nu este fructul hazardului, nici al unei sume de circumstanțe, nici al unor interacțiuni psiho-chimice. Este o ființă care se bucură de o libertate care trece dincolo de firesc. Această libertate îi permite să-și poată orienta viața către un scop și arată că existența Omului are un sens”.