Omilie împotriva celor care n-au venit la biserică (La începutul Faptelor Apostolilor – I)

l. Ce să însemne asta? Cu cât mai numeroase sărbătorile, cu atât sunt mai puțini credincioșii care vin la slujbele bisericești! Dar noi, cei de față, să nu ne trândăvim! Sunt mai puțini ca mulțime, dar nu mai puțini cu râvna; sunt mai puțini la număr, dar nu mai puțini cu dorul. Sunt mai puțini, ca să se vădească cei vrednici dintre voi, ca să cunoaștem care credincioși vin la biserică din obicei, care vin din dorința de a asculta dumnezeieștile cuvinte numai la Paști și care vin din dorința de a auzi predica duhovnicească. Duminica trecută tot orașul se găsea aici; plină era biserica; mulțimea se asemăna cu valurile mării care se duc și se întorc! Dar mie mi-e mai dragă liniștea de acum decât valurile de atunci; mai scumpă mi-e liniștea voastră decât tulburarea și zgomotul acela. Atunci puteai număra doar trupuri, acum, suflete pline de evlavie! Dacă ai vrea să cântărești ca într-o balanță sau într-un cântar cele două adunări, aceasta de acum, alcătuită din oameni putini, mai mult din săraci, și cealaltă adunare, alcătuită din oameni mulți la număr, mai mult din bogați, ai vedea că e mai cu greutate aceasta. Da, sunteți mai puțini la număr, dar mai de preț prin dorul vostru.
– Mai bun este unul care face voia Domnului decât mii de nelegiuiți
Așa e și cu lucrurile ce se pot cântări. Dacă ai pune pe talerul unei balanțe zece monede de aur, iar pe celălalt, o sută de monede de aramă, (s-ar părea că) acesta, cu o sută de monede de aramă, va coborî spre ei cumpăna balanței, dar cei zece galbeni, prin prețiosul lor metal, vor trage mai mult, fiind prin firea lor mai grei și mai scumpi. Deci se poate ca cei puțini la număr să fie mai de preț și mai de folos decât cei mulți. Dar pentru ce vă dau eu pilde din lucrurile din viață, când ar trebui să vă aduc în privința aceasta porunca rostită de Dumnezeu?
– Ce spune această poruncă?
– Mai bun este unul care face voia Domnului decât mii de nelegiuiți. Se poate, da, se poate ca un om să fie mai de preț decât mii de oameni! Dar pentru ce spun eu că un om poate fi mai de preț decât mii de oameni numai? Poate fi mai de folos și mai de preț decât lumea întreagă! Ca mărturie voi aduce cuvintele lui Pavel. Pomenind de oameni săraci, prigoniți, strâmtorați, de oameni care au îndurat rele, grăiește așa: Au pribegit în piei de oaie și-n piei de capră, lipsiți, strâmtorați, indurând rele, ei, de care lumea nu era vrednică!
– Ce spui, Pavele? Nu era lumea vrednică de cei lipsiți, de cei ce îndurau rele, de cei ce nu aveau patrie? Nu vezi câți a pus în fața lor?
– Da, văd, răspunde el. Dar tocmai de aceea am spus că nu era lumea vrednică de ei! Cunosc bine din ce metal sunt aceste monede. De-ai pune într-o parte pământul, marea, împărați și voievozi, într-un cuvânt pe toată lumea, iar în altă parte, doi sau trei săraci din aceștia, aș îndrăzni să spun că ei cântăresc mai mult. Da, toți oamenii aceia au avut o patrie, dar săracii aceștia au avut ca patrie Ierusalimul cel de sus. Au trăit în sărăcie, dar erau bogați în dreapta credință. Erau urâți de oameni, dar iubiți de Dumnezeu!
– Și cine-s ei?
– Ilie, Elisei și toți cei deopotrivă cu aceștia. Nu te uita că n-au avut nici pâinea cea de toate zilele, ci uimește-te că gura lui Ilie a închis și a deschis cerul , iar cojocul lui a despărțit apele Iordanului .
– Cunoaște bogăția cea adevărată, și coboară-te odată din îngâmfarea aceea înaltă și deșartă!
Gândindu-mă la acestea, mă bucur, dar mă și întristez! Mă bucur pentru voi cei de față, dar mă întristez pentru cei ce nu-s aici. Mă întristez amar, sunt supărat, mi-e inima zdrobită. Care om, chiar unul dintre cei ce nu se întristează lesne, nu s-ar întrista văzând că cele drăcești se bucură de mai multă râvnă? Dar chiar dacă s-ar bucura de aceeași râvnă, nicio iertare n-ar avea și nici apărare. Iar când cele drăcești mai și prisosesc, ne mai rămâne oare cuvânt de apărare? Teatrele ne cheamă în fiecare zi, și nimeni nu pregetă, nimeni nu amână, nimeni nu spune că are alte treburi, ci toți așa aleargă, de parcă nu i-ar împiedica nimic, ca și cum ar fi scăpați de orice grijă. Bătrânul nu se uită că are părul alb; tânărul nu caută la vâlvătaia trupului și poftei; bogatul nu socoate că-și face de râs dregătoria lui. Dar când e vorba să vină la biserică, șovăie și pregetă, ca și cum ar fi să se pogoare de la mare înălțime, dintr-o înaltă vrednicie, iar după aceea se fălește de parcă I-ar fi făcut lui Dumnezeu un mare hatâr! Se zorește la teatru, unde-s priveliști și cuvinte desfrânate, și nu socoate că se face de râs pe el, bogăția și noblețea. Tare-aș dori să știu unde sunt acum aceia care ne tulburau în acea zi! Că tulburare a fost venirea lor! Tare-aș dori să știu ce fac, cu ce treburi de folos se ocupă ei, față de voi, cei de aici! Dar nu îndeletnicirile îi opresc să vină aici, ci numai trufia. Poate fi oare o nebunie mai mare? Pentru ce te semețești, omule, pentru ce socoți că-mi faci un hatâr dacă vii la biserică, dacă vii să iei aminte și să asculți cele pentru mântuirea sufletului tău? Pentru ce, spune-mi, pentru ce te fălești? Din pricina bogăției tale? Din pricina hainelor tale de mătase? Nu te gândești oare că acelea sunt fire de viermi și născociri de-ale barbarilor? Nu te gândești că le poartă desfrânatele, cei cuprinși de moleșeală, spărgătorii de morminte și tâlharii? Cunoaște bogăția cea adevărată, și coboară-te odată din îngâmfarea aceea înaltă și deșartă! Gândește-te la nimicnicia firii tale! Pământ și cenușă ești, praf și pulbere, fum și umbră, iarbă și floare de iarbă. Spune-mi, cu o astfel de fire te mândrești? Poate fi oare ceva mai de râs? Vrei să spui că ești căpetenie peste mulți oameni? Dar ce folos că ești căpetenie peste mulți oameni, dar ești rob și prizonier patimilor tale? Ești la fel cu cel umil acasă, bătut și rănit de slugi, dar care în oraș umblă semețindu-se că domnește peste alții! Te bate slava deșartă, te rănește desfrânarea, te robesc toate patimile, iar tu te mai și semețești că domnești peste cei de o fire cu tine? Dar-ar Dumnezeu să domnești peste ei! Să dea Dumnezeu să fii de aceeași cinste cu ei!
– Deci nu bogăția e rea, ci rea e întrebuințarea nelegiuită a bogăției
2. Nu spun așa ca să învinuiesc pe cei bogați, ci pe cei care folosesc rău bogăția. Bogăția nu e rea dacă o întrebuințăm cum trebuie. Nu bogăția e rea, ci mândria, îngâmfarea. Dacă avuția ar fi rea, nu ne-am ruga cu toții să ajungem în sânurile lui Avraam, care a avut trei sute optsprezece slugi de casă . Deci nu bogăția e rea, ci rea e întrebuințarea nelegiuită a bogăției. După cum mai deunăzi, când vă vorbeam despre beție, nu învinuiam vinul, – că toată făptura lui Dumnezeu e bună, și nimic nu este de lepădat dacă se ia cu mulțumire -, tot așa și acum, nu învinuiesc pe cei bogați, nici nu hulesc banii și averile, ci întrebuințarea rea a banilor, cheltuirea lor în desfrânări. De aceea se numesc bani, ca să ne folosim noi de ei, nu ei să se folosească de noi . De asta se numesc avuții, ca să le avem noi pe ele, nu ele să ne aibă pe noi. Pentru ce vrei să ai ca stăpân o slugă? Pentru ce strici rânduiala?
Dar tare aș dori să știu ce fac acum cei care n-au venit la slujbă și cu ce se ocupă! Dar știu: sau joacă zaruri, sau se îndeletnicesc cu treburi lumești, care produc tulburare. De ești, omule, aici, (în biserică) e vreme cu cer senin și ești în port. Nu vine logofătul să te tulbure! Nu te tulbură vechilul, nu te supără sluga cu treburi lumești! Nimeni nu te necăjește! Ești liniștit, te desfeți de auzul cuvintelor dumnezeiești. Nicăieri aici nu-s valuri, nicăieri vifor; dimpotrivă, binecuvântare și rugăciuni, cuvântare duhovnicească și mutare la cer. Iar la plecarea de aici, mai iei și arvuna împărăției cerurilor. Pentru ce lași masa bogată de aici și te muți la alta, plină de povară? Pentru ce lași portul, pentru ce schimbi vremea bună cu furtuna? Dureros a fost duminica trecută, că n-au fost aici săracii , dar nu atât de dureros ca acum, când nu-s aici bogații! (Din OMILII LA SĂRACUL LAZAR. DESPRE SOARTA ȘI PROVIDENȚĂ. DESPRE RUGĂCIUNE. DESPRE VIEȚUREA DUPĂ DUMNEZEU
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE AL BOR
2005 – ( www.ioanguradeaur.ro)