Logica este o știință cu obiect, metode, instrumente și strategii prin care omul poate pătrunde în esența lucrurilor. Aristotel considera că „η λογικη ειναι το βασικοτερο χαρακτηριστικο του ανθρωπου” (logica este caracteristica de bază a omului). Pentru el, raționamentul era „μια αλληλουχια σκεψεων που μπαινει σε λιτουργια οταν τεθει καποιο ζητημα” (o succesiune de gânduri care începe să funcționeze atunci când apare o problemă). Prin logică verificăm procesele gândirii și tot ea ajută la elaborarea teoriilor. Logica este aplicată în multe domenii de activitate, precum în geometrie, matematică și informatică. Formarea gândirii logice este un proces dificil. Din acest motiv, familiarizarea cu raționamentul și cu modalitatea de construcție a unui argument solid, este bine să înceapă cât mai devreme posibil. Cei șapte ani de acasă și școala au un rol decisiv. Din păcate, ritmul de viață al ultimilor generații, tributare culturii materialiste, nu mai oferă părinților timp pentru educație. Eminescu consemna, în 1887, în Curierul de Iași: „educația se ocupă de cultura caracterelor”. Prof. Dr. Laurențiu Șoitu susține că nu este înțeleasă diferența dintre educație, învățământ și instrucție. „Educația începe cu cei șapte ani de acasă. Școala ființează ca un organism social specializat să transmită experiența culturală a comunității, acumulată în timp istoric. Procesele se continuă în societatea responsabilă de modelele pe care le oferă.” Datorită indolenței politice și a toleranței noastre, învățământul românesc este în criză și educația gândirii a devenit, de la generație la generație, din ce în ce mai precară. Este adevărat că nu toți oamenii sunt înzestrați cu înclinații pentru gândirea logică și, cei mai mulți, nu ajung la o gândire logică spontană. Aceasta se observă în modul în care se exprimă. Se știe că exprimarea și gândirea logică sunt în strânsă corelație. De reținut că sănătatea psihică a unei societăți poate fi asigurată atunci când și cei neînzestrați cu gândire logică devin receptivi la argumentele celor care gândesc logic. Această evoluție, bazată pe respect, ar reduce mult din situațiile absurde. Acolo unde educația începe târziu (România nu este o excepție), chiar dacă oamenii acumulează ceva cunoștințe și învață unele reguli, nu au abilitatea să le aplice în practică. Această disfuncționalitate, împreună cu recalcitranța gratuită, le provoacă comportamentele iraționale și explică multe din opțiunile neproductive. Acești oameni sunt victimele industriei producătoare de impresii, industrie „caracatiță” încurajată de procesul mondializării și progresul tehnologic. Folosim termenul „caracatiță” și nu multinațional, pentru a sublinia partea ocultă a acestei industrii pentru care Marketing-ul este un departament. Mass-media aservită și platformele de socializare au rol decisiv în răspândirea impresiilor fabricate în diferite centre decizionale. Datorită comodității intelectuale, când acestea ajung la populație, sunt adoptate cu frenezie, apoi răspândite drept păreri personale. Cei mai mulți ignoră corespondența impresiilor în realitate și trăiesc într-o lume virtuală. Când se trezesc din somnul rațiunii, se lovesc de monștri și constată exasperați „parcă a înnebunit lumea!”
Ne adresăm tinerei generații, împărtășindu-i cele două cuvine celebre ale lui Kleovulo din Lindo, unul din cei șapte înțelepți ai antichității: „μετρον αριστον” Așa îi sfătuiește el pe oameni să evite extremele și să respecte măsura în tot ceea ce întreprind, dacă vor să exceleze. Personalități care să le insufle idealuri înalte, încă mai există. Este doar necesar să fie receptivi. Trebuie să înțeleagă că ideea iluministă a libertății, gândită de Montesquieu, în sec. XVIII, ca împlinire a condiției umane și până la Schiller, în sec. XIX, nu poate fi înțeleasă decât asociată cu patosul pentru spirit al lui Hegel.
