Om vedea. Dac-om trăi

Cum se apropie un nou an, cum intră în scenă prezicătorii, în frunte cu Baba Vanga. Lumea fiind dornică să afle ce ne așteaptă în 2016, nu-i clarvăzător care să lipsească la convocarea din decembrie. Sunt prea numeroși și veștile prea resfirate, așa că am încercat o sinteză a predicțiilor, reținându-le pe cele mai surprinzătoare și cu eventual impact emoțional. De pildă: la anul regina Marii Britanii, Elisabeta II, va muri în somn. Moarte ușoară, se pare că destinul o va proteja până la sfârșitul sfârșitului pe regina celor 16 state din Commonwealth aflată pe tron de 64 de ani – cel mai longeviv monarh din lume! Prezicerea nu-i chiar surprinzătoare (exceptând detaliul cu sfârșitul în somn): Elisabeta împlinește, în 2016, 90 de ani, nimeni nu-i nemuritor, ce-i mai simplu decât să proorocești decesul unui nonagenar, mai ales că se află și pe „lista scurtă” a ISIS? Deși popularitatea reginei se spune că-i în scădere, ultimele sondaje din Anglia și Australia susțin menținerea monarhiei. O gazetă satirică indiană spune, însă, că Prințul Charles, sătul să tot aștepte tronul Angliei, îl va accepta pe cel al României…
Prezicătorii vorbesc și despre apropiatul sfârșit al Agelei Merkel, viitoare victimă a unor atacuri teroriste musulmane. Nu văd mobilul. Musulmanii s-ar cuveni să-i ridice statuie Angelei, fiindcă a netezit drumul cohortelor de emigranți către inima Europei! Aflăm, apoi, cu emoție, că Donald Trump se va retrage din campania electorală din pricina bolii ce-l macină (suferința nu se precizează) și privim situația cu îngrijorare, fiindcă retragerea năruie speranțele noastre de a vedea un confrate scriitor la cârma SUA. Adevărat, senatorul republican scrie aridă „literatură motivațională”, invitând la eternă și cam iluzorie autoperfecționare – ceea ce tot fantezie propune, așa că, într-un fel, e de-al nostru. Probabil, după vindecare, va reveni în prim-planul politicii americane, fiindcă deține rețeta (vezi „The art of the comeback”, cartea lui cea mai vândută).
Cum se vede, cresc șansele dnei Hillary, odată cu cele ale femeii ce va deveni președinta Mexicului (prezicătorii nu dau nume). O predicție ce va fi privită și cu satisfacție, și cu îngrijorare: India va surclasa China la capitolul creștere economică: a avut 7,2% în 2015 și 7,5% (prezumat) în 2016. Președinta FMI, dna Lagarde, vede India ca „o pată luminoasă pe un orizont întunecat”. Nu știu cât e de bine când te laudă FMI, mai ales că în „pata luminoasă” 50% dintre indieni n-au closet nici înăuntru, nici în preajma locuinței (deci, 600.000.000 de oameni își fac nevoile pe unde apucă!) și tot 50% este procentajul analfabetismului. Tot să te lauzi cu locul I în lume!
De-a dreptul fantezistă mi se pare prezicerea potrivit căreia anul viitor se va produce unirea Coreei de Sud cu Coreea de Nord, proces din care va rezulta apariția unei mari forțe în regiune. O asemenea unire, realizată printr-o împăcare amiabilă între cele două părți, mi se pare mai imposibilă decât amestecarea apei cu untdelemnul. Ceea ce clarvăzătorii uită, sau nu știu, este că în Coreea de Nord funcția de președinte al țării nu se mai ocupă de decenii, Kim Ir Sen fiind întronizat ca președinte etern, toată populația (24 de milioane) jurând că așa va rămâne în vecii vecilor. O să vedem statuia lui Kim Ir Sen la Seul? Absurd! Poate, cândva, această (totuși) firească unire se va întâmpla, dar orizontul lui 2016 este mult prea aproape, și-i prea bântuit de un etern… ireconciliabil.
Vom avea, zice-se, anul viitor, dovada că „aterizarea pe lună (corect: alunizarea) a fost o conspirație și atât”. Să zicem că-i un fals regizat într-un megastudio tv, dar de ce „conspirație”? Iar scenariile de tipul „turnurile gemene distruse propagandistic de americani”, oricât de ingenios argumentate, rămân cel mult ca ipoteze de lucru într-o aplicație-școală la lada cu nisip. „Cutremure masive vor distruge nordul Japoniei; exod masiv de populație”. Exod către unde? Doamna Merkel așteaptă și japonezi? „Olimpiada de la Rio va fi înecată în ploi diluviene”. Posibil. „Val terorist la Berlin, Paris, Londra și Roma”. Din nou posibil. Din păcate, și probabil. „Turcia invadează regiunile kurde din Siria”. Nici asta nu-i improbabil, da-s greu de evaluat, deocamdată, implicațiile și consecințele. „Se vor scufunda câteva insule ale Japoniei”. Chiar de tot? De ce atâta grabă, să așteptăm creșterea generală a nivelului oceanelor, rezultat sinistru al modificările climatice…
Ce se observă parcurgând predicțiile: mai nici o veste bună. „O știre bună nu-i o știre” – spun gazetarii, lumea vrea să afle de ce să se teamă, așa că prezicătorii dau generos cep la butoiul cu amenințări. Om vedea. Dac-om trăi.