Până în prezent, cele mai mari gafe politice din istoria postdecembristă a României au fost făcute de miniștrii PNL, fie că vorbim de retezarea independenței Justiției, de ridicarea pălincii și caltaboșilor la rangul de șpagă ministerială ori de „transferul” în deșert al unor „batalioane disciplinare” croite pe model nazist. Mai nou, a venit și rândul parlamentarilor PNL să aibă manifestări de un ridicol grotesc. Iar dacă acest lucru i-ar afecta numai pe ei, am putea, cel mult, să râdem când vedem cum stă azi acest partid în sondaje. Problema este însă aceea că incorigibilele tâmpenii ale liberalilor ne afectează pe toți.
De-un exemplu, modul în care actualul președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, și-a făcut intrarea în „politica internațională”. Găsindu-și, să recunoaștem, o țintă „pe măsură” – ambasadorul SUA la București, Nicholas Taubman. Să fim serioși: poate ar fi fost de înțeles dacă acuzațiile aduse lui Taubman, relative la „imixtiunea” în legislația României, ar fi venit de la indivizi în captele cărora ceasul s-a oprit în comunism.
Dar pe Olteanu nici măcar tinerețea nu-l poate scuza. Este, formal, cel de-al treilea om în stat, o poziție care reclamă nu doar diplomație, ci și foarte mult echilibru. Din această poziție nu te poți adresa, după ureche, unui reprezentant al altui stat, în contextul în care acesta face un comentariu pe o chestiune de interes public nu doar în România, ci și în exterior.
În definitiv, ce spusese Taubman? Că băieții ăștia care, atunci când nu sunt prinși la înfulecat caltaboși, se joacă de-a liberalismul prin toată țara, de la Suceava până la Timișoara și de la Constanța pân’ la Târgu Mureș, au modifcat Codul Penal astfel încât joaca lor să nu mai țină cont de nimic. Este ceva neadevărat în cele spuse de american? Ei bine, nu. Tocmai de aceea, isteria nejustificată a lui Olteanu, dublată și de un atac, practic, politic, la adresa americanului (legat de modul în care acesta a obținut poziția de ambasador al SUA în România), pe care-l așază în apropierea „corupției”, ar trebui să facă parte din fișa de diagnostic care să constate dispariția de pe scena politică a unor astfel de specimene. Chiuariu, Cioroianu, Olteanu și toată gașca lor de incompetenți autosuficienți, care, în condiții de vot pe oameni, și nu pe liste, ar ajunge să se joace de-a politica prin bucătăria personală nu sunt decât niște accidente care afectează, din nefericire, România. E un lucru de care, foarte ușor, Americanu’ Taubman și-a dat seama. Și pentru că el a văzut, la fel ca românul obișnuit, ceea ce așa-numiții „liberali” refuză, fie și în ultima clipă, să vadă, înseamnă că societatea societatea românească mai are șansa de a produce medicația pentru ca astfel de ipochimeni să nu mai fie posibili.
