Următoarele zece zile sunt de importanță crucială pentru salvarea zonei euro, după ce liderii financiari ai guvernelor din uniunea monetară au convenit consolidarea resurselor fondului de stabilitate și au admis că ar putea fi nevoiți să apeleze la FMI pentru a evita dezastrul, transmite Reuters.
„Intrăm într-o perioadă critică de 10 zile pentru a pune la punct reacția Uniunii Europene la criză”, a declarat miercuri comisarul european pentru economie și politică monetară, Olli Rehn, la începutul unei noi ședințe a miniștrilor Finanțelor din zona euro.
Miniștrii Finanțelor din zona euro au convenit marți seară asurpa detaliilor unor proiecte de consolidare a Fondului European de Stabilitate Financiară, EFSF, însă nu au putut anticipa volumul resurselor fondului după așa-numitul proces de leveraging financiar, din cauza condițiilor tot mai dificile de pe piețe.
Astfel, liderii financiari ai zonei euro au admis că ar putea fi nevoiți să apeleze la Fondul Monetar Internațional pentru sprijin.
Dobânzile împrumuturilor Italiei și Spaniei și-au reluat miercuri creșterea, investitorii considerând că planuruile prezentate după ședința de marți a miniștrilor sunt insuficiente.
Bursele din Europa și Asia și moneda euro au scăzut miercuri, după ce Standard & Poor’s a coborât ratingurile unora dintre cele mai mari bănci din lume.
„Trebuie să ne aducem aminte de asemenea că EFSF se finanțează deja la costuri mult mai ridicate decât Germania, a reușit cu greu să atragă sumele țintite la ultima licitație și riscă să-și piardă ratingul AAA dacă agențiile vor decide retrogradarea Franței. Astfel, orice plan legat de EFSF este pus sub semnul întrebării. Este soluția de ieri, iar piața a depășit deja momentul”, comentează analiștii Rabobank.
La doi ani după declanșarea crizei datoriilor de stat în Grecia, investitorii fug de pe piața obligațiunilor de stat din zona euro. Băncile europene vând titluri de stat și evită să împrumute guvernele, iar pentru instituțiile financiare din țările din sudul Europei retragerile de depozite se transformă treptat într-un trend. Situația alimentează temerile legate de supraviețuirea monedei euro.
„Suntem în fața unei adevărate crize financiare, vorbim despre turbulențe generalizate pe piețele financiare”, a declarat miercuri, la Singapore, Christian Noyer, guvernatorul băncii centrale a Franței și membru în Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene.
Miniștrii Finanțelor din zona euro au adoptat marți seară planuri care vizează garantarea a 20-30% din noile emisiuni de obligațiuni ale statelor care au probleme de finanțare și crearea unor așa-numite fonduri de co-investiție pentru a atrage investitori străini pe piața obligațiunilor guvernamentale din zona euro.
Ambele programe vor deveni operaționale din ianuarie, iar EFSF mai are resurse 250 miliarde euro pentru a le utiliza în procesul de leveraging prin care liderii europeni speră să atragă sume substanțiale, a declarat președintele Eurogroup, Jean-Claude Juncker.
Juncker a arătat că miniștrii Finanțelor vor ca FMI să contribuie la efortul anticriză al Europei cu sume similare resurselor EFSF după finalizarea procesului de leveraging.
Directorul general al EFSF, Klaus Regling, a afirmat însă că nu anticipează contribuții masive din partea investitorilor la schemele de leveraging care vor fi derulate în următoarele săptămâni, oficialii europeni evitând să estimeze rezultatul operațiunilor.
Principalii investitori vizați, fondurile suverane ale marilor economii emergente, precum China, manifestă tot mai multă prudență în privința achiziției de obligațiuni guvernamentale din zona euro.
Majoritatea analiștilor consideră că situația mai poate fi salvată numai de o intervenție masivă a BCE pe piața obligațiunilor de stat din zoan euro, similară programelor de „relaxare cantitativă” derulate de băncile centrale din SUA și Marea Britanie.
Totodată, posibilitatea unei intervenții mai ample a FMI este pusă sub semnul întrebării de resursele insuficiente ale creditorului de la Washington. Mai multe economii importante care ar putea finanța FMI sunt sceptice în privința eforturilor anticriză din Europa.
SUA, Japonia și mai multe țări asiatice ezită să contribuie înainte ca Europa să-și angajeze resursele proprii în efortul anticriză și ca statele de la „periferia” zonei euro să prezinte măsuri mai concrete și mai dure de reformă fiscală și economică.
„Nimeni nu vrea să cheltuiască bani pe ceva despre care se îndoiesc că va funcționa. Asta se aplică nu numai pentru Europa. Condițiile pentru solicitarea ajutorului FMI sunt destul de serioase. Cei care vor sprijin trebuie să fie pregătiți să renunțe la o parte din jurisdicție pe politica fiscală și să treacă prin reforme dureroase. Promisiunile și discursurile nu sunt suficiente”, a declarat o sursă oficială G20.
Noul premier italian Mario Monti a prezentat marți, în ședința Eurogroup, proiectul de austeritate și reforme pe care dorește să-l implementeze, însă a fost îndemnat să găsească măsuri mai decisive de reducere a deficitului bugetar și datoriei publice.
Dobânzile la care se împrumută Italia au depășit nivelurile la care Grecia, Irlanda și Portugalia s-au simțit forțate să ceară ajutor de la Comisia Europeană și FMI. Guvernul de la Roma are de efectuat începând de la sfârșitul lunii ianuarie o campanie masivă de refinanțare a datoriilor ajunse la maturitate. Statul italian are pe 1 februarie o scadență uriașă, de 27 miliarde euro.
Miniștrii Finanțelor din zona euro au mai aprobat marți seară plata următoarei tranșe, de 8 miliarde euro, din programul de finanțare externă de 110 miliarde euro convenit cu Grecia în luna mai a anului trecut. Jean-Claude Juncker a arătat că banii, necesari pentru ca Grecia să evite insolvența, vor fi plătiți până la mijlocul lunii decembrie, după ce FMI va fi avizat contribuția proprie la tranșă.
Liderii G20 au promis, la summit-ul de la începutul lunii noiembrie de la Cannes, că vor consolida resursele FMI, însă surse apropiate forului susțin că discuțiile pe această temă nu au progresat.
Surse europene spun că este luată în calcul varianta ca băncile centrale (la nivel național) din zona euro să acorde împrumuturi FMI, care ar utiliza banii pentru sprijinirea Italiei și Spaniei, condiționată desigur de programe fiscale și economice.
