Grație unor secvențe difuzate duminică, 25 ianuarie 2009, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, telespectatorii au retrăit atmosfera de excepție din 22 decembrie 1989, după-amiază. Strânși în curtea Televiziunii sau în Piața Comitetului Central, mii de bucureșteni cântau Olé-Olé-Olé/ Ceaușescu nu mai e! Nu știu cum vor fi fost sentimentele împărtășite de telespectatori.
Eu însă am simțit nevoia unui surâs amar.
Pentru că toți cei care cântau acest slogan se înșelau amarnic:
Ceaușescu, deși căzut de la putere, mai era.
În conștiința celor care strigau.
Și așa a rămas timp de 20 de ani.
A trebuit să vină la putere guvernul funestei alianțe PD-L-PSD, prin care s-a refăcut sinistrul FSN, pentru a ne da seama că Nicolae Ceaușescu mai e încă în mulți dintre cetățenii acestei țări.
Mulți dintre miniștrii Guvernului Boc au debutat prin acțiuni amintind de stilul Ceaușescu. Ministrul Sănătății, Ion Bazac, a anchetat cazul de la Slatina la miezul nopții, făcând demiteri pe loc. Pentru astfel de cazuri, există proceduri clar stabilite de lege. Ministrului puțin i-a pasat de ele. Ministrului Transporturilor, Radu Berceanu, nu i-a plăcut culoarea roșie a Gării Craiova. Și nu s-a sfiit s-o spună, în cadrul unei vizite de tip Ceaușescu. Fostul ministru al Internelor, Gabriel Oprea, s-a lansat în inspecții inopinate la secțiile de poliție.
Deși fără nici o legătură cu statul de drept, astfel de acțiuni au fost aplaudate de români.
Dovadă că, deși îl înjură pe Ceaușescu, mulți români au nostalgia stilului Ceaușescu de demnitar.
Duminică, 25 ianuarie 2009, la aceeași emisiune am purtat un dialog cu Teodor Brateș, cel care în decembrie 1989 difuza pe TV informații precum cele cu apa otrăvită sau cu teroriștii care erau forțe loiale lui Ceaușescu.
Nu la mult timp după decembrie 1989, s-a stabilit clar că teroriștii – cel puțin în ipostaza de apărători ai lui Ceaușescu, n-au existat.
De atunci, bietul Teodor Brateș e obligat să se apere zi de zi față de acuzațiile că ar fi dezinformat cu bună știință populația României. Și în timpul dialogului televizat, Teodor Brateș a încercat să se apere, invocând declarații ale oficialilor de la vremea respectivă – de la Ion Iliescu la Ștefan Gușă – care susțineau existența teroriștilor.
Nu știu cum s-a făcut, dar deși îmi propusesem, am uitat să-i aduc lui Teodor Brateș argumentul zdrobitor în apărarea sa. Păi dacă acum, într-o Românie zisă și așezată, cu jurnaliști ce plesnesc de țâfna profesionalismului, pot fi difuzate pe posturi TV informații din surse, ce se dovedesc ulterior crase diversiuni, ce să mai cerem lui Teodor Brateș în condițiile de haos ale lui 22 decembrie 1989?
