Înțeleg că nu-s prea multe țări, din cele pe care le numim civilizate, care se pot mândri cu ceea ce se cheamă la noi Curte Constituțională. Această ogradă sau bătătură, pentru a opera adecvările lingvistice tradiționale (noi nu ne putem lăuda prea tare cu înaltele și simandicoasele curți regale din lumea bună) e populată cu niște personaje de a căror dreaptă judecată n-ai voie să te îndoiești. E ca și cum ai comite o crimă. Sunt, cu totul, vreo nouă. Nu știu însă cum se face, dar la auzul acestei parole magice, mintea mea desenează invariabil portretul roșu și rotofei al magistratului Vida (înțeleg că din noua formulă absentează distinsul său contur de brotac fiert, ceea ce mă privează de reflexul condiționat al unui ignet) și, imediat alături, desenul cu simetrii variabile al domnului Predescu, pe care am avut cinstea să-l critic în vremurile în care se găsea, ca ministru, în fruntea Justiției.
Azi nu-mi mai pot îngădui privilegiul gazetăresc al pamfletului. E ca și când ai mâzgăli Cina cea de Taină. De altfel, respectivii domni, asezonați și cu o femeie, ceea ce lipsește de la masa Mântuitorului, par în țoalele lor de purpură aproape cerești. Îți astupi greu pornirea de a te închina la acest distins prezidiu în care nimeni nu e Iuda și toți, prin postire și rugăciune neîntreruptă, și-au căpătat dreptul de a fi, la un loc și fiecare în parte, Legea. Să fii, într-o țară în care Emil Boc e comparat cu Ștefan cel Mare, iar Traian Băsescu e asemuit ba cu Traian al Romei (că de-aia ne tragem toți din el), ba cu Alexandru Ioan Cuza (deosebirea e că acela a fost domn, iar acesta doar președinte), Iisus Hristos al Justiției e ceva. Mă întreb dacă nu cumva profilul bocciu, de Louis de Funes altoit pe Fernandel, al fostului ministru pesedist, nu este idealul de frumusețe și distincție masculină, punându-l în umbră pe David al lui Michelangelo. Oricum, pentru mine sacralitatea Curții Constituționale nu poate fi dezlegată de mimica, bleagă și mahmură, zic unii, sacră, zic eu, a domnului Ion Predescu, cel care a înclinat spre Cotroceni balanța unei legi votate, la miezul nopții, de Roberta Anastase, uitată în prezidiul parlamentar într-un concubinaj dubios cu Sever Voinescu, pe numele din buletin Cotoi.
Nu-i de mirare că cei doi, rămași aproape singuri în ditamai măgăoaia de clădire, s-au pus pe numărat fantome care, culmea, ieșeau mereu câte voturi trebuiau pentru o lege strâmbă. Din această cotoială a ieșit ceea ce pensionarii numesc mizeria bătrâneții lor, iar opoziția „cel mai urât furt comis vreodată într-un parlament”. Iată că furtul remarcat de toată lumea nu i-a impresionat pe cinci din cei nouă magistrați supremi. Păi de ce să-l mai bagi la zdup pe un amărât care s-a dat la portofelul aproapelui în tramvai dacă magistrații Ogrăzii Constituționale au rămas indiferenți la amănuntul că analizau obiectul unei uriașe ciordeli? Păi nu e treaba noastră, cică ar fi zis unul dintre sfinții înveliți în purpură. Nu ne interesează cum s-a votat, ci litera produsului ajuns pe masa noastră. Păi, Doamne păzește, dacă pe masa domniilor lor poposea un muc din delicatul nas al cândva frumoasei Roberta? Presupun că și miss-urile răcesc uneori, iar nările lor fabrică și ele ceea ce popular numim muci.
De ce se supără unii, de ce mă supăr eu? Mă supăr ca fraierul fiindcă trăim pe Dâmbovița, pe lângă malurile ei, unde legea și fărădelegea fac împreună o gustoasă ciorbă de potroace, unde mai-marii zilei pot batjocori totul și mai ales pe răbdătorul și credulul nostru popor. Cei nouă magistrați? Păi nu-s și ei de-ai noștri, dintre noi, asemeni nouă? Priviți profunzimile intelectuale și morale scrise hieroglific pe mecla domnului Predescu și veți avea dezlegarea istorică a mersului nostru avântat spre democrație și renaștere națională. Cine zicea că într-o țară cu lacune în privința civilizației, democrația este mai periculoasă decât bomba atomică? Numai că viața politică din România nu poate fi insultată cu bănuiala excesului de democrație, așa că să fim liniștiți. Să ne închinăm mai departe Curții Constituționale în spatele căreia distingem Curtea Palatului din Deal.
