I-aș putea întreba pe rapidiști de ce consideră ei că au fost cea mai frumoasă echipă. Mai ales după reprezentația de la Petroșani. I-aș putea întreba și pe steliști de când n-au mai simțit adversarii punând piciorul la minge. Mai ales după reprezentația de la Vaslui.
Dar ar fi păcat. Câteodată, chiar dacă e vorba de zile, amintirile înseamnă prea puțin. De azi, așa cum spune și titlul, avem FOTBAL. Știu, ar fi trebuit să fie în germană, dar italiana am învățat-o tocmai din dragoste pentru fotbal, nu pentru a-l citi în original pe Dante. Desigur, n-are rost să mergem cu sacul ca la pomul lăudat. Și aici vor fi scandaluri, arbitraje revoltătoare, acuze, jigniri, frustrări, poate chiar vreun pui de meci strategic. Îmi vine în minte felul în care au fost curățate la Mondialul asiatic Italia și Spania din calea gazdelor de sud. Sau mai apropiatul 2-2 dintre Suedia și Danemarca de la Europene. Totuși, vreau să cred că la final gustul nu va fi unul amar. Deși așteptăm clipa asta de-atâta amar de vreme!
Ce jucători vor defila prin fața noastră! Zidane, la ultima reprezentație! Șevcenko, la prima! Totti, lecuit miraculos, inclusiv la minte după isprăvile de odinioară! Cafu, în căutarea celei de-a patra finale la rând! Messi, un erede al lui Maradona! Gerard, un cavaler care a lăsat masa rotundă pentru o minge așijderea! Raul, un toreador tomnatic în luptă cu ursita haină a Spaniei la Mondiale! Și câți aș mai putea încă aminti… Vă las plăcerea de a continua dumneavoastră. De azi chiar avem treabă. Cu Fotbalul!
