Oficial, când?

Există o inițiativă legislativă a deputatului Bogdan Diaconu, prin care se propune revenirea la etnonimul țigan. Ce s-a ales din ea? Chestiunea „frige”, am senzația că nu va ajunge niciodată pe ordinea de zi a Parlamentului, deși evoluțiile din ultimii ani oferă belșug de argumente, iar practica a dovedit că, legiferată ori nu, dilema și-a aflat rezolvare de la sine, românii refuzând tacit să se conformeze unei decizii oficiale adoptate pur și simplu fără minte. Știți cum sună deviza organizației internaționale a romilor? ”Opre, Roma!” – ceea ce înseamnă ”Sculați-vă, romi!”. Încearcă să-i explici unui străin că nu-i nici o legătură între ”Deșteaptă-te, române!” și ”Sculați-vă, romi!”
Confuzia rom-român, de acum încetățenită și temeinic susținută de similitudini ori cvasiidentități fonetice de tipul romani-română, este violent susținută pe tărâm politic, acuza de discriminare înnegurând o discuție și așa regretabil de stinsă și surdinizată. Ar trebui să se spună răspicat că românii nu țin numaidecât să utilizeze etnonimul ”țigan”. N-au decât să se denumească cei veniți din Indii în ce chip voiesc, dar fără a induce confuzii între denumirile unor nații. Cuvântul rom nu are atestare istorică și i se atribuie o derivare fantezistă din ”dom”, imposibilă conform normelor generale ale evoluțiilor fonetice. Putea fi lesne evitată – de s-ar fi voit – adoptarea înșelătorului etnonim pritrocit prin truda Fundației Soros…
Astăzi, mi-am alimentat mașina cu benzină la pompa Rompetrol. Ce înseamnă asta acum, dacă nu… țigan-petrol? Cumpăr mezeluri de la Kosarom. Adicătelea, de la romi? Zbor cu TAROM. Cu transporturile aeriene țigănești? Romtehnica este o firmă a țiganilor? Academia Română a primit, în 2011, o adresă ultimativă din partea ”Agenției de Dezvoltare Comunitară «Împreună»”. Textul pare mai degrabă o somație de la Fisc ori de la Poliție: ”Vă solicităm să luați măsuri pentru a rectifica imediat…” ”…și să specificați că folosirea cuvântului (țigan, n.n.) nu este recomandată, deoarece este considerat ofensator.” Acad. Marius Sala, altfel un om de știință onorabil, a dat un răspuns molcuț și timorat ”luându-și angajamente”, deși nici un for guvernamental sau neguvernamental nu poate soma Academia să adopte o hotărâre într-o chestiune pur științifică. Nu din plăcere perversă folosesc românii cuvântul ”țigan” (în restul Europei, zigeuner, gitanes, zingaro etc.), ci fiindcă este un lexem străvechi… și altul nu-i.
Proaspăt inventatul ”rom” (datează din 1971) este adoptat abuziv și, pentru români, păgubos, fiindcă o nație până acum distinctă și singulară în estul european devine, în ochii neavizaților, cimotie cu o alta, provenind din alt continent, cu care n-are nimic comun. Pe de altă parte, Academia nu poate elimina cuvinte din Dicționar la somația unei organizații precum ”Agenția de Dezvoltare Comunitară «Împreună»”. Cine-s? Pe cine reprezintă? Când și cum au fost mandatați să vorbească în numele întregii etnii? Vorbele în sine nu conțin fir de înțeles peiorativ. I-l conferă utilizatorii, iar conotațiile se pot schimba de la o epocă la alta (cândva, rumân/român însemna șerb) și a pune un substantiv sub obroc într-un Dicționar este o prostie – cu atât mai mult cu cât respectivul lexem are existență în limbă (și-n literatură) îndelungă, fiind, culmea, utilizat chiar de membri ai respectivei etnii.
Când Mădălin Voicu spune ”sunt țigan” înseamnă că se autodiscriminează, se insultă pre sine, suferă de masochism terminologic și-i pasibil de amendă? Puțină istorie: cu etnonimul ”rrom” (al doilea r s-a volatilizat nu se știe când și cum) ne-a procopsit Petre Roman. În 1995, Teodor Meleșcanu protestează, arată consecințele și-i cere prim-ministrului Văcăroiu abrogarea actului normativ abuziv. Se apropiau alegerile, așa că prim-ministrul… tace mâlc. Petre Roman recidivează și-i trimite noului prim-ministru (Isărescu) un memorandum prin care cere obligarea la utilizarea denumirii oficializate ”rrom”. Isărescu semnează (?!) și, mai târziu, va urma votul jenant al Parlamentului, explicabil prin aceeași iminență a urnelor și catalizat de populistul ”captatio” al președintelui de atunci, prezență activă la parangheliile țigănești. Așa se face că interesul național continuă să zacă legat de gard: contează doar voturile. Tacit, revenirea logică s-a produs, oarecum de la sine. Oficial, când?