Odihniții

Am urmărit, sîmbătă, un meci de la noi și trei de la ceilalți. Între ceea ce au jucat Sportul și Național, pe de o parte, și spaniolii și italienii, de cealaltă, distanța este una cosmică. Nu-mi venea să cred ce văd la ai noști: o lălăială de parcă meciul se juca a doua zi după încheierea campionatului, la 37°C, pe o bere caldă (că dacă s-ar fi jucat pe una rece, poate că altfel s-ar fi mișcat pe teren împiedicații). Nu-ți vine să crezi ce vezi, mai ales că nu e vorba de vreun Vaslui sau Jiul, ci de două echipe cu pretenții, pe care, dacă le întrebi la începerea campionatului despre obiectivul propus, afli obligatoriu că e vorba de „un loc pe podium” și, desigur, de „participarea în Cupa U.E.F.A.”. La halul în care se joacă la noi, există riscul, ba chiar certitudinea, că întîmplări ca aceea de miercuri asta și vor rămîne: pure întîmplări care ne fac fericiți pentru o zi, o noapte, eventual două săptămîni (pînă la meciurile retur). Iar dacă se mai întîmplă și în retur minunea, ea rămîne tot minune, nicidecum confirmare a unei valori certe, dublate de o muncă tenace și de constanță. Vreau să spun că, pe ansamblu, nivelul campionatului nostru este catastrofal, entuziasmele lui Mitică neavînd nici un pic de suport în realitate. Echipele pe care le-am urmărit în Spania sînt cam de aceleași pretenții (la ei) cum sînt și Sportul și Național la noi: Valencia și Deportivo, iar celelalte nici măcar atît (Mallorca și Real Sociedad). Ce angajament, ce îndîrjire, ce bătălii, ce goluri (2-2 și, respectiv, 5-2), ce faulturi, ce penalty (repetat!), ce bătăi între jucători, ce de cartonașe, una peste alta: ce de fotbal! Aștia de la noi cred că ar fi murit în primele 7-8 minute, la ritmul în care jucau ăia toți! De fapt, s-ar putea ca asta să fie cheia succesului nostru: cînd îi întîlnim în cupe odihniții noștri dau peste obosiții lor. Iar dacă-i scoatem din ritmul lor obișnuit, treaba-i ca și făcută! Continuînd așa, avem probabil cele mai mari șanse de a face furori în cupele europene. Ghinionul e altul: că, naiba știe cum, vine și momentul în care ăia uită brusc de oboseală. Iar asta se întîmplă exact cînd sîntem noi mai mîndri de minunăția de fotbal pe care-l jucăm.