Odihnă? Poate definitivă

Pe la începutul lunii trecute, am scris (că așa e regulă în lunile „moarte”: vrei, nu vrei, trebuie să umpli cu ceva spațiul rubricii!) despre anchetele de sfârșit de an prin care se desemnează cei mai buni sportivi. Argumentam atunci de ce văd eu locul 1 într-un anume fel și de ce mi se pare că nu-l merită anume sportiv sau echipă. Am avut chiar și o revenire la subiect, după ce Naționala de handbal ne-a făcut sfârșitul de an mai fericit decât se arătase inițial. În sfârșit, vreau să ajung acolo unde multora nu o să le convină, încercând să demonstrez și acum de ce este absurd să încerci să o iei în calcul pe Halep în asemenea clasamente. Lucrul pare acum absolut justificat, după ce a bătut-o soră cu moartea fix Nimeni, dar și după ce s-a trezit (dar oare chiar s-a trezit vreodată cu adevărat!?) încununată cu perfect nemeritatul titlu de Sportivul Anului în mai multe clasamente românești. În discuțiile de după dezastrul pe care ea ni-l tooot explică de fiecare dată când se produce că ba o durea ceva, ba nu se putea concentra, ba a apucat-o teama de nu se știe ce/cine, a apărut și explicația că e obosită, iar cel care a constatat chestia asta ne-ve-ro-si-mi-lă a și sugerat că ar face bine să se odihnească o perioadă mai îndelungată. N-am știut ce să cred: o fi la mișto sau omul, fost mare sportiv, a luat-o din loc!? Fiindcă, după penultima panaramă de prestație, cea de la Masters, Halep s-a odihnit aproape un trimestru! Cam până la ultima, cea de alaltăieri. În acest timp, pentru cei care au televizor, s-au putut vedea toți, absolut toți tenismenii importanți, jucând zi de zi în turneele alea de hăhăială din mai toată Asia, de i-a prins Crăciunul tot pe terenuri, ba prin Thailanda, Japonia, Filipine ori Singapore. Tot în acest timp, fata lu’ Nea Stere se odihnea pe rupte, de parcă chiar ar fi avut după ce!. Oricum, programul de odihnă îi iese incomparabil mai bine decât cel de tenis, așa că îi sugerez să se odihnească definitiv. În fond, treaba și-a făcut-o: are bani cât să-și ia Nea Stere câte un vagon de bere pe zi, chiar de ar trăi 1.000 de ani. Că altceva nu cred că îi preocupă pe tată și fiică deopotrivă.