Rar mi s-a întâmplat să citesc o declarație de două rânduri a unui om implicat în fotbal, fie el jucător, antrenor sau orice altceva, care să îmi inducă o asemenea stare de bine. Omul este Josep Guardiola, abia ce a devenit antrenor la FC Barcelona, după ce avea în spate un singur an pe bancă, la echipa B a catalanilor. E drept, avea și alții, mult mai mulți, ca jucător emblematic pentru Barcelona, mai apoi și căpitan. După toată tevatura cu Messi, după neașteptata decizie a Curții de Arbitraj Sportiv care permitea clubului să-l reînregimenteze pe argentinian, Guardiola a apărut la rampă cu următoarele cuvinte: “Să-l lăsăm pe Messi să se bucure de Olimpiadă și să sperăm că se va întoarce fericit de acolo”! Este un exemplu inteligent de investiție pe termen lung. Deși pe moment l-a pierdut, de fapt l-a câștigat… Pe lângă palmaresul său complet ca jucător la Barcelona (titluri de campion, cupe, supercupe, bașca prima Cupă a Campionilor din istoria clubului), Guardiola mai deține și o medalie olimpică de aur, câștigată în 1992 cu reprezentativa Spaniei. L-a înțeles pe Messi, poate nici nu i-a fost greu să fie empatic, căci argentinianul este un tip cu simțul măsurii, nu are aroganța de a-și impune dorințele prin atitudini ireverențioase, cum mai procedează Cristiano Ronaldo cu Manchester.
Fără legătură cu fotbalul, dar tot pe filiera olimpică, felicitări și din acest colț de pagină pentru prima noastră medaliată cu aur la Olimpiadă, pe cât de rapidă pe atât de neașteptată. Alinei Dumitru, judoka noastră, i se potrivesc cel mai bine cuvintele “am venit, am văzut, am învins”! Mi se pare, totuși, ciudat să se termine atât de repede Olimpiada pentru un sportiv. Unii nici măcar n-au aterizat, iar alții sunt deja turiști. Acest blitzkrieg de la judo mi se pare un pic nedrept, inclusiv pentru învingători. Prea multă muncă, prea lungă așteptarea, iar clipele de glorie atât de scurte!
