Drept bucurie și recunoștință, atât față de Dumnezeu, cât și față de colegii săi, dar și față de publicul iubitor de artă, artista Marcela Larionescu și-a dorit nespus de mult să înfăptuiască expoziția „Oda bucuriei”, în sânul Galeriei „Ion Irimescu” din Suceava, la sfârșitul lunii iunie a.c.
Artista Marcela Larionescu este o persoană specială, care se bucură de instinct și intuiții, iar toată viața sa a avut doar țeluri înalte și proiecte ambițioase, prin urmare avem prezentate în cadrul acestei expoziții patru lucrări în premieră, dar și câteva lucrări care au primit premii de excelență la nivel internațional, artista fiind totodată cunoscută în Ucraina, Republica Moldova, Italia, Franța, Germania și Bulgaria.
Artista a reușit să facă foarte multe lucruri practice în cariera sa, dar indiferent de ceea ce a făcut, ea a avut mereu nevoie de o hrană spirituală pentru a duce la bun sfârșit cu bine planurile creative. Prin urmare, întreaga creație a gravitat în jurul puterii divine, exemplul real fiind reprezentat și în această expoziție spectaculoasă, atât din punct de vedere al tehnicii și al contemplării tradiției cu vibe-ul contemporan, cât și din punctul de vedere al mesajului de un mare impact emoțional.
Marcela Larionescu s-a jucat în tehnica tapiseriei ghidând totul către harul lui Dumnezeu și umanitate, către pământ, rodul pământului și natură. În multe din lucrările sale pământul este punctul central de la care izvorăsc toate undele, acesta fiind un simbol arhetipal ce este mai curând asociat cu pântecul matern, e o stihie a fecundității și regenerării.
De asemenea, artista ne dezvăluie „Cântecul iubirii” ca pe un testament lăsat posterității, un testament spiritual cu încărcătură filozofică ce ne determină să conștientizăm legătura adevărată a iubirii, a iubirii lui Dumnezeu față de noi și a iubirii părinților, bunicilor față de propriii lor copii. Compoziția ni se dezvăluie ca un arbore genealogic stilizat, realizat cu mare trudă, migală și răbdare, realizată într-o tehnică veche, cea a macrameului, tehnică învățată de la vrednica sa mamă. O moștenire frumoasă pe care artista a cultivat-o cum a putut mai bine și pe care o împărtășește cu drag mai departe. La baza acestei creații stă o pildă biblică în care artista crede cu tărie, și anume se spune că totul pe lumea asta are margini, doar poruncile lui Dumnezeu nu, că doar iubirea și iertarea sunt infinite și doar trăind astfel poți simți cu adevărat împlinire și să înțelegi deplinătatea sensului vieții.
Seria compozițiilor se urmează neîntrerupt și necesitatea exprimării conținutului lăuntric a determinat-o pe artistă să găsească unitatea tuturor elementelor formale: punerea armonioasă a elementelor în compoziție, construcția și acorduri potrivite de culoare. Prin stilul curat, delicat și nobil al structurii tapiseriei, Marcela Larionescu reușește să realizeze un sentiment de senină reculegere. Suplețea și măiestria liniei o servesc admirabil să realizeze subiecte de tot felul, cu grație liniară fermecătoare, împerecheate cu un rafinat modelaj al formelor.
Delia Ioana LEZIERIUC – critic de artă
