Ocupația de profesor în România și topul ocupațiilor românilor din SUA



O nouă atracție pe site-ul ediției globale a New York Times este rubrica intitulată „De unde ne vin muncitorii?” și subintitulată oarecum supărător urechilor noastre sensibile: „Harta interactivă a țărilor ce alimentează cu lucrători industria americană”. De ce ne-ar preocupa pe noi o asemenea întrebare?, mă puteți chestiona. Dacă tot s-au dus pe Noul Continent, ducă-se fără griji și bine că și-au găsit de lucru pe-acolo, nu-i așa? Cu siguranță că așa este și departe de mine năravul de a plânge de milă sistemului de educație românesc jumulit de roadele sale tocmai de către avuții planetei. Așadar, departe de mine gândul de a mormăi refrenul cu „Noi îi școlim și alții profită,” cu varianta mai oțărită: „După ce că suntem săraci, mai investim și-n educația viitorilor cetățeni americani/ francezi/ britanici etc!” Ca și cum aici ar fi vreun paradox! Ce vreau să subliniez este nu cinismul americanilor de a număra oile trecute dealul și intrate în turma lor, turmă care, în paranteză fie spus, întotdeauna a avut parte de pășuni mai mănoase decât cele mioritice. Nu despre asta vreau să vorbesc (deși numai despre asta am vorbit până acum). Ce mi se pare interesant, dincolo de aceste considerente despre care nu e politically correct să vorbim, așa că nu vorbim, este preocuparea ciobanului american de a-și număra oile și de a vedea de unde-i vin cele mai năzdrăvane, vorbitoare de limbă engleză și rapid adaptabile la noul mediu corporatist în care se aruncă de bună voie și nesilite de nimeni. Și ce treabă avem noi cu asta?! Exact! Nici una.
Ne-a intrat în cap că nu știm decât să culegem căpșune și ponoase
Noi școlim oamenii (se vede treaba că bine, din moment ce se descurcă binișor oriunde pleacă) pe bani puțini și muncă multă (și prost plătită și prost văzută). După ce-i școlim nu ne mai batem capul să aflăm ce se petrece cu ei, dacă banii și munca și-au atins în vreun fel scopul, dacă și-au găsit de lucru aici, în țara lor, care a investit bani (mulți totuși, pentru o țară săracă) și muncă (nu mai zic nimic!) în pregătirea lor. Ne-a intrat în cap ideea că nu știm decât să culegem căpșune și ponoase – din Spania, respectiv, Italia – dar iată că o mulțime de români cu meserii învățate în facultăți și licee bune din țară ne arată că, dincolo de ocean, și-au găsit ocupații bine plătite și onorabile. Trebuie subliniat că munca este onorabilă oricum (în America), dar e dezirabil să iei și bani buni pe ceea ce faci tocmai pentru a consolida respectul pentru muncă și educație (în România). Mărturisesc că am văzut acolo portari de cămine studențești, polițisti, pompieri, lucrători la deratizare, vânzători etc. atât de pătrunși de importanța muncii lor că-ți transmiteau și ție mesajul viu și convingător că lumea se învârte și datorită lor sau mai ales datorită lor.
Revenind la topul ocupațiilor afișat de New York Times, mă întreb de ce l-or fi făcut, la urma urmei? E bineștiută fascinația lor față de melting pot-ul etnic, mojarul uriaș în care toate națiile mapamondului se tot amestecă, adăugând propria savoare și culoare întregului, numit „poporul american”. Și totuși, cui folosește să vadă că, printre atâtea alte țări, România oferă SUA peste 1.000 de chelneri și coafeze, dar, atenție!, tot atâția scriitori și artiști de toate felurile, vreo mie de gunoieri, dar tot atâția cercetători, bașca 2.500 de doctori și încă pe-atâția profesori. Poate că nouă ar trebui să ne folosească această hartă. E ca atunci când, după ce ți-ai achitat toate facturile, ratele, ți-ai făcut și cumpărăturile, te prinzi cu mâinile de cap și te întrebi ce-ai făcut cu banii, unde or fi dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Și iei lista la bifat: am plătit asta și cealaltă și 5.800 de manageri în SUA, vreo 3.000 de softiști tot pe-acolo și alții ca ei prin toată Europa și-n lumea largă și mulți, mulți ca ei acasă, în România. Cine a făcut toate acestea? Noi toți. Cu ce bani? Ai noștri, mulți-puțini. Cu ce muncă? A profesorilor. Care profesori? De unde? Din SUA? Din Europa? Din lumea largă? Nu, din România. A, uitam să menționez, și din Suceava.
(Conf. univ. dr. Luminița – Elena TURCU)
Topul ocupațiilor pe care le au românii adoptați de SUA, conform New York Times International

Ocupația Număr de lucrători Marja de eroare +/-
1. Manageri și administratori 5.800 +/- 20%
2. Comerț 4.900 +/- 21%
3. Constructori calificați 3.000 +/- 27%
4. Specialiști în software 2.900 +/- 28%
5. Infirmieri. Muncitori sanitari 2.600 +/- 29%
6. Personal administrative și cleric 2.600 +/- 29%
7. Doctori 2.500 +/- 30%
8. Profesori 2.300 +/- 31%
9. Ingineri și arhitecți 2.300 +/- 31%
10. Șoferi. Muncitori în transporturi 1.700 +/- 36%
11. Lucrători în salubritate 1.400 +/- 40%
12. Contabili. Lucrători în domeniul financiar 1.300 +/- 42%
13. Mecanici. Mașiniști. Personal întreținere utilaje 1.300 +/- 42%
14. Scriitori. Artiști 1.300 +/- 42%
15. Muncitori pe linii de asamblare 1.100 +/- 45%
16. Asistenți medicali 1.100 +/- 45%
17. Cercetători 1.000 +/- 47%
18. Chelneri. Ospătari 1.000 +/- 47%
19. Muncitori domestici 800 +/- 53%
20. Muncitori constructori necalificați 700 +/- 57%
Total persoane pentru toate ocupațiile 68.000 Schimbare între anii 1990-2007: +110%