Cam asta este etapa din Liga 1, a unsprezecea, care dă semnalul că lucrurile încep să demareze spre normal. Normalul fiind cel din cifre – alea din cotele de piață. Acestea pun FCSB în fruntea listei, la oarecare distanță față de pluton. Faptul că a staționat pe loc de baraj până la etapa din weekend e o anomalie care nu avea cum să se prelungească. Ascensiunea a început cu abia a doua victorie, cu Oțelul, nici aia fără emoții. Totodată, s-a încetinit ritmul dinspre vârf, adică Universitatea Craiova și Dinamo au intrat în matricea aia de egaluri între echipele de play-off. E drept, oltenii puteau să scape în câștigători, s-ar putea să-și muște degetele după punctele astea pierdute printre degete, încă două lângă alea cu UTA. Iar pentru Craiova greul abia începe: de joi vine adevărata toamnă europeană, în deplasare, acoperă-ne inima cu ceva, vorba poetului! Cum spuneam deunăzi, lotul nu pare conceput pentru două fronturi, așa că poate resimți din plin șocul. Măcar de i-ar ține până la meciul direct cu FCSB, care este… fix etapa viitoare! Tot în deplasare, pe Arena Națională, unde și un egal ar fi metal prețios pentru liderul campionatului.
* * *
Pentru că suntem la finalul unor turnee intermediare de tenis, fără ca asta să însemne vreo desconsiderare a lor, merită consemnată continuarea dialogului, chiar și de la distanță, dintre cei doi jucători care domină autoritar tenisul actual. Sinner a ajuns în finală la Beijing, unde nu cred că va avea probleme în a-l gestiona pe junele Tien, aflat pentru prima dată într-o asemenea fază într-un turneu ATP (nici acum nu-și explică Medvedev cum l-a scăpat din mână când servea pentru meci, în semi!). Iar la Tokio deja s-a încoronat Alcaraz, care l-a recalibrat pe Fritz, adică pe omul ce tocmai îl bătuse în Cupa Laver, deci în afara palmaresului oficial. Fritz știe că are potențial, de curând a avut un acces de sinceritate, declarând că dacă nu va câștiga un GS, se va gândi toată viața la asta – lucru dureros care sigur că îi bântuie pe mulți foști și actuali jucători. Dintre ultimii, cred că Zverev e exponentul. În fine, Alcaraz i-a negat lui Fritz până și un trofeu de mai mică anvergură, învingându-l cu trei scurte câștigătoare… la rând!
