OCNA. Numit, inițial, Martinești, satul numit, astăzi, Ocna a fost dăruit, în 29 august 1591, de frații Stroici surorii lor, Olența, satul fiind „o parte de la mama noastră, răpousata Anghelina”.
În 13 mai 1639, partea de sus a satului Martinești aparținea lui Dumitrașco Burlă, care o vindea starostelui de Cernăuți, Gavrilaș Mateiaș.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Martinești, cu două heleșteie”.
În 6 martie 1722, în fața Divanului Domnesc, de Gligoraș Stroescul și de Iordachi Cantacuzino își dispută jumătate de sat Martinești, dar înscrisurile vechi i-au dat dreptate lui Stroescul, cel care, în 22 aprilie 1740, este împuternicit de Grigore Ghica Vodă să strângă dijma din Martinești.
Conflictul privind dreptul de proprietate asupra unei jumătăți a satului Martinești continuă, între Gligoraș Stroescul și Iordachi Cantacuzino, dar câștig de cauză are tot Stroescul, și în 21 august 1761, la Divanului lui Grigore Ioan Callimah Vodă. Abia fiul lui Iordachi, Constantin Cantacuzino, va câștiga dreptul de proprietate asupra jumătății de sat disputate, cea de jos, în 11 septembrie 1764.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Slobozia Ocna, moșie a comisului Iordache Canta, „36 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Tudosii, 1 călăraș, Vasilie, 1 văduvă, Anca, 2 jidovi, Leiba și Șmil, și 31 birnici: Dumitraș Zota vornic, Ion Stancă, Mihai Șevciucu, Vasilie brat ego, Ștefan Horobeț, Vasilii Colenchiuschii, Iacob Olinciucu, Ștefan Vandica, Andrei Cacii, Andrei Drihoneț, Andrei Șeciur pânzar, Ivan Corju, Vasile Huțuliac, Ivan Colba, Ivan Carpeciuc, Panco Pavliuc, Hrihor Titin, Ștefan Rediu, Ivan Titin, Semen Mihovancu, Ivan Osadița, Vasile Bujeniță, Ilaș Voloșin, Ștefan Vornico, Hrihor Bereazunschii, Iacob văcar, Necolai cioban, Petre velnicer, Neculai scutar, Toader scutar și Ștefan vătăman.
În 1774, satul Slobozia Ocna, multă vreme pustiită, până atunci, avea doar 10 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Nistrului, 1 popă și 30 familii de țărani ruteni. În 1784, datorită masivelor colonizări cu ruteni, făcute de Constantin Stroescul, care recâștigase partea lui de sat, în 4 februarie 1783, numărul familiilor din Ocna ajunge la 106.
Din 9 martie 1784, când Constantin Stroescul renunță la partea de jos a satului Ocna, neamul Cantacuzinilor devine stăpânul de necontestat al acele moșii.
Biserica Sfântului Ioan Teologul din Ocna a fost construită, în 1826, de Alexandru Cantacuzino. În 1843, patron bisericesc încă era Alexandru Cantacuzino, iar paroh, Mihail Dașchevici, care păstorea 1.035 suflete. În 1876, când avea 1.488 enoriași, biserica era patronată de Victoria de Zotta, paroh fiind Vasile PETRAȘCO. În 1907, paroh era Tihon Hacman, născut în 1865, preot din 1890, paroh din 1902, iar cantor, din 1900, Samson Zopa, născut în 1862.
Din 1859, funcționa, la Ocna, o școală cu 4 clase2.
În 1890, Ocna avea 1.880 locuitori, 80 % ucraineni, 15 % români și 5 % evrei, primar al comunei fiind Iacov Catreci. Învățător era Ioan Bajanschi, paroh – Vasile de Petrașco, iar cantor bisericesc – Samson Zopa.
________________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 428
2 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 29, 1876 p. 88, 1907 p. 88
