Cetățenii ăștia de proveniență occidentală încep să-mi cadă greu la stomac, deoarece când ne întâlnesc ne pun nouă, românilor, niște întrebări asemănătoare cu ale copiilor, prin inocența, gravitatea și dificultatea lor. E un neajuns de-al lor, pesemne, fiindcă neducând în țările lor luptele pe care noi le ducem pentru existență, în mod evident sunt privați de șansa de a se maturiza. Structural, ei rămân niște plozi, care se bălăcesc toată viața în niște băltuțe călduțe, numite la un loc „fericire”.
De pildă, un nepoțel de-al meu în vârstă de patru ani m-a întrebat, privindu-mă în ochi, cine a inventat sexul, făcându-mă să roșesc, ca un adult prost ce sunt, și să răspund că Bebe Mihăiescu a inventat sexul, mai mult ca sigur, cine altul. Ei bine, la fel ca acest năpârstoc nevinovat, un olandez cu barba de-un roșu incendiar, cam la 55 de ani, m-a privit și el pe toată adâncimea puțului ocular, întrebându-mă care e cel mai șocant lucru, din punctul meu de vedere, adus de căderea socialismului și de instalarea capitalismului. Știu, e o modă acum, după 20 de ani, ca occidentalii să se preocupe de comunism; un regim foarte șic, după mintea lor, făcându-mă să aștept ziua când își vor imprima pe tricouri figura lui Ceaușescu.
Drept să spun, m-a băgat în cea mai bacoviană ceață întrebarea, făcându-mi mintea să vuiască precum motorul de avion. Chiar așa, care o fi cel mai șocant lucru, în viziunea mea, pe care „entorsa istoriei”, vorba lui Dinescu, l-a adus? Dezlegarea de la granițe? Dispariția cozilor la crăpelniță? Libertatea cetățeanului de a-l critica pe președinte, dacă altă treabă mai bună nu are? Dispariția Securității și apariția în schimb a unui buchet de servicii secrete de toate națiile și orientările? Apariția miliardarilor la prima generație în pantofi, dar în pantofi marca „Gucci”?
După o scurtă cumpănire, i-am răspuns:
– Cel mai șocant lucru? Faptul că profesoara mea de „Socialism științific” merge regulat la biserică.
Am simțit cum roșcovana barbă a olandezului se umple de electricitate. Avea ochii mari cât harbujii din piață:
– De ce merge abia acum la biserică? Dumnezeu nu exista la voi, pe timpul comunismului?
– Exista și atunci, i-am răspuns din nou. Numai că venea rar pe aici… Iar când venea, semna repede condica și pleca.
