La cea de-a zecea aniversare a „Monitorului de Suceava” (o aniversare nefiind decît, așa cum spunea cineva, piatra aceea peste care încercăm să sărim în fiecare an) pe care-am sărbătorit-o săptămîna trecută, Ovidiu Ambrozie Bortă, colegul nostru de redacție, care în fiecare număr al ziarului „semnează mai scurt BOA / caricatura pe care / o publică zilnic / în pagina a doua”, deși nativ al Zodiei Taurului care, cică, nu amestecă pasiunile cu distracția, s-a gîndit c-ar fi bine să ne arate că poate să facă și altceva decît grafică satirică. Și dați-mi voie să spun că poate.
– Ofrandele artistice ale unei minți care funcționează după raționamente alambicate
Personaj ludic care și-a abreviat numele amenințător (BOA, dar fiți fără grijă, nu este un Constrictor) Taurul nostru (pe care l-am asemuit cu blajinul și visătorul Fernando dintr-un binecunoscut desen animat, „încornoratul”, care în loc să pufnească războinic cuprins de voluptatea trîndăviei mirosea cu nările-i fremătînd…dalbe margarete) s-a dedublat desprinzîndu-se parțial de realitatea cotidiană (la care-l silește grafica de jurnal) spre a se cufunda în reveria picturii. Pictură din care ne-a mai arătat cîte ceva în scăpărări scurte (anul acesta la cea de-a XV-a ediție a Festivalului „Umor la…Gura Humorului”, evenimentul prin care localnicii și-au propus și au reușit să „rupă tăcerea în inima Bucovinei”, BOA a prezentat cîteva lucrări de șevalet devoalîndu-și apetența pentru suprarealism), scăpărări care bruiază anumite reverii diafane cu rigurozitatea metalică, aș spune, a unei minți de inginer. O minte care atunci cînd aduce ofrande artistice (nu de genul graficii satirice, predominant realizată liniar și aproape dematerializant, fără microcosmosurile labirintice ale culorii) funcționează după raționamente alambicate fără să-și reprime însă tentațiile onirice, dar avînd o permanentă grijă față de eventualele erori (deși eroarea face parte și ea din jocul plastic pentru că, așa cum remarca un gînditor – nu atît de „metalic” ca inginerul nostru, eroarea poate fi cîteodată „utilă și expresivă și, de vreme ce promite alte aventuri ale spiritului, miraculos fertilă”).
– „Povestea asta s-a întîmplat mîine”
Așa că despre lucrările lui BOA care s-a specializat în…tribologie (o disciplină axată pe studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor) pot spune că sînt ferestre către o lume tulburătoare, în care excesul de calcul nu a reușit să diminueze avîntul fanteziei, o lume cu răsuciri de forme și de culori, cu puncte de fugă intersectate, sau care încearcă să se învăluie unul pe celălalt și să devină concentrice, care invită parcă privirea să pătrundă în adîncuri, creînd impresia că autorul este un magician, un iluzionist care se uită din spatele tabloului și se amuză de privitori. Personajele sale ciudate proiectate pe fundalul semi-voalat al unei geografii fantastice se mișcă spasmodic, telecomandat, articulate și reciclate parcă din piesele uzate, dar păstrate pe rafturile magaziei de un gestionar care nu se îndură să le caseze. Prima expoziție personală a lui Ovidiu Ambrozie Bortă – BOA, cu un generic pe măsură („Obsesii subiective”), poate avea ca motto finalul unui eseu suprarealist pe care l-am citit mai demult: „Povestea asta s-a întîmplat mîine”.
