Obosiți din naștere

Apropierea Campionatului Mondial de Fotbal (luna viitoare, pe 20, deja urmărim meciul de deschidere, Qatar – Ecuador) începe să-și arate colții: competițiile interne se înghesuie, cupele europene aproape că n-au pauză, ca să nu mai vorbim de meciurile echipelor naționale care au ajuns să se desfășoare în reprize de câte 6 – 10 zile, astfel încât săptămâna trecută și cea în curs ne-au adus în ecrane parcă 44 de meciuri între reprezentativele europene în cadrul balamucului numit Nations’ League, tot ce mai lipsea pentru că fotbaliștii cei mai buni să nu mai aibă parte de niciun fel de vacanță, iar odihnaîntre meciuri să înlocuiască ceea ce altădată erau antrenamentele obișnuite. Am văzut fotbaliști și antrenori încercând să explice că ședințele tactice au loc în avion, în timpul deplasărilor, iar înlocuirile din timpul partidelor se fac nu pentru a schimba tactica, ci pentru a încerca salvarea fotbaliștilor importanți de la accidentările provocate de suprasolicitare. Sunt câteva nume, precum M’Bappe, Lewandowski ori Halland, a căror absență de pe teren înseamnă aproape automat diminuarea sau chiar anularea șanselor de victorie aleechipei fiecăruia dintreei, fie cea de club, fie cea națională. Ei nu numai că joacă meci de meci, dar înscriu de fiecare dată, ca niște veritabile mașini de marcat goluri. Mă întreb care este limita fizică a fiecăruia dintre ei și dacă forma fabuloasă pe care o aratăde la deschiderea sezonului încoace îi va ține până la Mondial. I-ați văzut, sunt sigur, cum la fel de sigur sunt că i-ați privit și pe letargicii noștri, ăștia care se prefac fotbaliști, și care mai mult parazitează decât joacă. Printre explicațiile absolut năucitoare ale prestațiilor de tot râsul ale echipelor noastre, la loc de cinste figurează aia că „Sunt obosiți”! Cum naiba or reuși ăia să joace cademenții meci de meci și să nu obosească totuși mai deloc, iar ăștia să obosească mai mult privind decât alergând? Singura explicație cât de cât plauzibilă ar fi ca ăștia se nasc gata obosiți.