Pentru că nu ne stă bine decât cu scandal la națională, am mai fost serviți cu încă unul, de data asta din interior. Mutu și Tamaș, doi băieți de viață, au crezut, după spusele lor, că domnul Piți o să fie mai relaxat, că doar nu mai jucăm cu Argentina, ci cu San Marino. Scuză puerilă, ce înseamnă „am crezut” când ai legate de coadă tinichelele atâtor scandaluri?! Imediat după incident, oamenii din lumea fotbalului și suporterii oscilau între avertisment și excludere doar pentru San Marino, pentru că am avea nevoie de respectivii ca fotbaliști peste media celorlalți, și excludere pe termen lung, dacă nu chiar definitivă. În cele din urmă, selecționerul a optat pentru ultima variantă. Mărturisesc că asta aș fi ales și eu, să nu mă mai complic. Aveam și o bănuială, că Mutu ar fi rămas în cărți doar în preliminariile actuale, plus eventuala calificare. După aia, gata. De la 33 de ani încolo, cu viața „sportivă” pe care a dus-o, ajuns la o echipă mică unde va trebui să tragă din greu pentru o ocazie de gol, i-ar fi fost greu să se mențină la un nivel acceptabil. Deci Mutu oricum era aproape de încheierea conturilor cu naționala. Nu și-a atins obiectivul secundar, după cum l-a catalogat el însuși, acela de a-l ajunge pe Hagi la goluri marcate pentru națională, dar măcar obiectivul principal, cel trasat chiar de Hagi, a fost îndeplinit: a dat o masă! Că i-a dat-o lui Tamaș, ține doar de amănunt. Bun, am lămurit-o cu Mutu, rămâne Tamaș. Ăsta ar mai fi avut ceva ani de jucat la națională, dar din punct de vedere strict sportiv el începuse deja să involueze. Lipsa oricărei ambiții de performanță l-a făcut să devină rezervă la West Brom, nici nu se mai pune problema de salt la o echipă mare. Acolo trebuie să joci bine pe termen lung, ceea ce lui Tamaș nu-i va reuși niciodată. Deci, prin excluderea celor doi, ce-am avut și ce-am pierdut…
Și la amicalul cu San Marino ne-am atins obiectivul principal, acela de a nu ne face foarte tare de râs. Cum se poate savura un meci în care Bănel joacă fundaș dreapta, deși nu stă în teren și nu deposedează ca un fundaș?! Că s-a descurcat cu San Marino e una, dar câți dintre noi nu s-ar fi descurcat? În definitiv, ăia sunt ca noi, se duc la serviciu și după aia se mai strâng la un fotbal. Ia să-l vedem pe Bănel împotriva Franței, cum se va coordona cu ceilalți la ieșirea la ofsaid, când și câțiva centimetri contează! Boul bătrân nu se mai învață la jug.
