Obiceiuri populare de Înălțarea Domnului

Înălțarea Domnului la cer este o mare sărbătoare creștină. Totul se bucură în această sfântă zi: oamenii, care participă la Sfânta Liturghie și petrec apoi, bucurându-se împreună cu familia și prietenii, codrii și câmpurile înverzite, holdele de grâu…
Obiceiuri de Înălțarea Domnului
Timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Domnul Hristos a rămas cu ucenicii Săi, învățându-i și pregătindu-i să devină propovăduitori iscusiți ai Evangheliei. Apoi, S-a înălțat la cer, promițându-le că Îl va trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care S-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după plecarea Sa. Joi, în a șasea săptămână de la Sfintele Paști, Biserica sărbătorește Înălțarea la cer a Domnului Hristos.
Cum se întâmplă și la alte sărbători mari, mulți obișnuiesc să țină trei zile de sărbătoare, începând cu ajunul, adică miercuri, zi de post, continuând cu vineri, altă zi de post. Sunt locuri în care aceste zile sunt numite, amuzant, „Bălțatele“, pentru că oamenii s-au obișnuit să muncească miercuri dimineață, începând sărbătoarea abia de după-amiază, iar vineri după prânz să lucreze. De aceea sunt „bălțate“, căci au și părți de sărbătoare, și părți de zile de lucru! De Bălțate nu e bine să muncești, ai voie doar să culegi ierburi de leac.
Prin Banat sau în Țara Hațegului, în unele sate, se face nedeie în ziua de Înălțare. E o sărbătoare la care participă toți oamenii din sat, dar și rudele lor plecate prin alte părți sau prietenii. E un prilej de a se întâlni și de a se bucura împreună, sub binecuvântarea sărbătorii. Nu degeaba nedeii i se mai spune și „rugă!“. După slujbă, are loc o procesiune pe câmp, prilej cu care se sfințesc recoltele. În unele locuri, se ocolește satul cu lanurile, apoi oamenii merg și în pădurile din jur. Împodobirea cu flori și spice verzi de grâu a bisericilor și a caselor nu este doar un obicei frumos: mulți cred că astăzi se sfințesc holdele și fânul.
Ca de obicei, gospodinele sunt cele mai ocupate, deoarece trebuie să facă curățenie, să gătească și, în ajun, să anine leuștean la porți și ferestre, ca să apere gospodăria de strigoi. Strigoi acum, înainte de Înălțare? Păi așa credeau oamenii, că, odată cu Domnul, se înalță la cer și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace și mereu există pericolul ca unii să rătăcească drumul! De aceea, gospodinele pregătesc bucate pe care le dau de pomană pentru sufletele celor duși, care, știu ele din bătrâni, au nevoie de merinde, să nu se întoarcă din cale și să devină strigoi.
Paștile cailor
Ei, dar nu numai oamenii se bucură acum, ci și caii! Ei au fost pedepsiți de Maica Domnului, se spune, pentru lăcomie.
Spun legendele că Maica Domnului, după ce L-a născut pe Domnul Hristos, neavând unde-L pune, L-a înfășat și L-a pus în ieslea lui Crăciun, lângă cai și boi. Boii au mâncat cât au mâncat, apoi, săturându-se, s-au culcat și au prins a rumega. Dar caii, lacomi, au mâncat nu numai fânul din iesle, ci și pe cel sub care Maica Domnului îl ascunsese pe Domnul Iisus, ca să nu-l găsească Irod. Mâhnită, Maica Domnului le-a menit ca, într-un an, să nu se mai sature decât în ziua de Înălțare, și atunci numai vreme de un ceas. Astfel că oamenii au numit ziua Paștile cailor, dar, pentru că o oră nu înseamnă mare lucru, „la Paștile Cailor“ a ajuns să însemne, în viața de zi cu zi, „niciodată“…
Ana PASCU – Ziarul LUMINA