– Fetele mănîncă seara turtițe sărate, fiind convinse că ursitorii vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea
– Ele mai pun sub pernă o crenguță de busuioc, tot pentru a-și visa ursitul
– La noapte se ung ușile și ferestrele cu usturoi pentru a îndepărta casa de duhuri rele
– Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și cîmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor înflori pînă la Crăciun) sau se seamănă boabe de grîu în diverse recipiente
Ajunul Sf. Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. Noaptea din ajunul Sf. Andrei este destinată unor obiceiuri, poate anticreștine, care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor. Țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfînt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea și puterea sa.
Clipa cea mai prielnică pentru a obține informații cu caracter de prospectare pentru anul care vine. „Sf. Andrei, sinonim cu „cap de iarnă” sărbătorit pe 30 noiembrie, păstrează amintirea unui ciclu de sărbători de la sfîrșitul toamnei și începutul iernii, cînd se celebra probabil Anul Nou Dacic. Se spune că Sf. Andrei „coase” rîul – metaforă pentru înghețul apelor. Noaptea de 29/30 noiembrie a păstrat elemente specifice Revelionului, distracție, joc, mîncare, băutură. În Bucovina această sărbătoare asta cunoscută sub numele de „Păzitul usturoiului”. Tinerii se adunau în cete de 10 –12 persoane la o casă, căreia la lumina zilei, îi ungeau ușile și ferestrele cu usturoi. Fetele aduceau cîte trei căpățîni de usturoi și le puneau într-o covată. O bătrînă veghea covata toată noaptea, la lumina unei lumînări, ca să nu fie furată de strigoi. Tinerii petreceau toată noaptea, iar dimineața ieșeau în curte, aduceau covata cu usturoi, care era jucată de un fecior. Petrecerea se încheia cu împărțitul usturoiului. Acesta era păstrat la icoană și folosit de leac pentru vindecarea bolilor, pentru alungarea duhurilor rele și pentru farmece de dragoste” ne-a spus muzeograful Elena Ciobanu. „Andreiu’ cap de iarna” permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putînd fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. „Strigoii vii sînt spirite care părăsesc trupul în somn și fac rău, se dau de trei ori peste cap și se transformă în cîine, pisică, broască.
Strigoii morți sînt spirite ale morților care nu ajung în lumea de dincolo după înmormîntare sau refuză să se mai întoarcă „acolo”. Plecați „de aici” și neajunși „acolo” strigoii devin foarte periculoși provocînd multe rele oamenilor și animalelor. Oamenii se folosesc de credințe și practici magice pentru a alunga strigoii. Se ungeau cu usturoi clanța, ferestrele, coarnele vitelor, mîncau usturoi, ascundeau mătura, întorceau vasele cu gura în jos” ne-a mai explicat Elena Ciobanu.
– La noapte, pentru aflarea ursitei, fetele de măritat prepară turtă sărată și așteaptă ursitul să le aducă apă
Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește ca principal element apotropaic (de apărare), usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele.
În general, acest usturoi cu rol de apărare, provine din cel menit cu un an înainte, în același moment al anului. Pentru cea mai importanta acțiune ce se desfășoară în această noapte este „păzitul usturoiului”. Împreună, fete și flăcăi, veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare. Forța magică cu care el va fi investit în ajunul de Sf. Andrei îi va ajuta pe toți să depășească momentele de cumpănă de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori – purtat la brîu, va păzi sălașurile de duhuri rele. Deși învăluite de muzică și dans, fetele vor veghea cu strășnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flăcăi. Păzit astfel, usturoiul va putea mai apoi să asigure protecția ființei umane, reușind uneori să-i schimbe chiar soarta. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și cîmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor înflori pînă la Crăciun) sau se seamănă boabe de grîu in diverse recipiente.
Interlocutoarea noastră ne-a mai spus că „femeile pregătesc o fiertură din amestec de făină de grîu și mălai numită „covasă” care se împarte vecinilor în ziua de Sf. Andrei pentru a feri oamenii și animalele de strigoi. Tot în ziua de Sf. Andrei se duce la biserică un colac și două lumînări, după ce sînt sfințite, o lumînare se lasă aprinsă pentru alungarea duhurilor rele și o lumînare se păstrează pentru a ocroti casa și pe cei care locuiesc în ea”.
În Bucovina, pentru aflarea ursitei fetele de măritat pregătesc un colac în care se pune un cățel de usturoi. Dacă „răsare” usturoiul înseamnă că fata care a făcut colacul va avea noroc în căsătorie. Unele fete rostesc și ruga la miezul nopții de 29/30 noiembrie uitîndu-se într-o fîntînă: „Sf. Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei /Ca în vis să-l visez /Și aievea să-l văz”.
„La această sărbătoare se pot face pronosticuri meteorologice pentru aflarea rodului. Credința populară impune o interdicție severă în a se împrumuta ceva în această zi. Pentru aflarea ursitei fetele de măritat prepară turtă din aluat nedospit. Pentru aluat se ia apă neîncepută iar apa și sarea se măsoară cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele mănîncă seara turtițele, fiind convinse că ursitorii va veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Se mai poate pune sub pernă o crenguță de busuioc, care a fost sfințit la biserică. Se știe că busuiocul este floarea dragostei” a completat Elena Ciobanu.
