O grijă de seamă a gospodinelor, în preajma Crăciunului, este făcutul turtelor și al colacilor pentru ziua de ajun.
Turtele se fac din făină de grâu „cernută cu sita cea deasă”. Făina se cumpără din târg, ori o are gospodina măcinată din grâul său, la moara satului. Făina se moaie în apă călduță și se amestecă cu puțină sare. Aluatul nu se dospește.
Din aluatul bine frământat, se rup bucățele, una câte una, se frământă din nou și apoi se întinde, – se lățește, se turtește, – cu sucitorul sau ciucitorul, un băț rotund și neted, cu care, apăsând cu încetul peste aluat, întinde și subțiază prefăcându-l într-o foaie ro¬tundă, mare cât o farfurie sau mai mare încă.
După ce foaia sau turta s-a subțiat în de-ajuns se ia binișor, ca să nu se rupă și se pune pe plită, – tuciul sobei de tinichea, pe o tablă, – tinichea, – așezată pe jăratec sau pe fierul plugului pus asemenea în foc, ca să se coacă turta. De pe turtă încep să se ridice un fel de beșici cari îndată se rumenesc sau se ard, lucru care face ca turtele să aibă un gust plăcut. După ce foaia de turtă s-a rumenit pe o parte, se întoarce și pe cealaltă, ca să se coacă. În urmă, turtele se pun clit, adică una peste alta, pe sobă sau pe po¬liță, ca să se usuce pe deplin.
Întâia turtă pe care gospodina o face se numește turta-vacii. Ea se coace tocmai la Bobotează, când se dă vacii odată cu tărâțele ca s-o mănânce, având gospodina credința că în chipul acesta vaca sa va fi lăptoasă.
Colăcei pentru colindători
Turtele se mai numesc și scutecele sau pelincile, – pelincuțele Domnului, – închipuind, după credința poporului, pe cele ce au slujit la nașterea pruncului Hristos.
Colacii se pregătesc fie pentru colindători, numindu-se prin unele părți și colindate, fie pentru masa ajunului, fie pentru pomenirea morților. După ce pâinea pentru colaci se plămădește, – în anii din urmă numai cu plămada făcută din drojdii de vin, numită și drojdii, – după ce se frământă și se lasă ca să răsară, adică să înceapă a crește, obișnuit pe cuptor la căldură, învelind covata cu blăni, după ce pâinea se ferește ca nu cumva frigul să o „dea-napoi” din crescut, se frământă din nou pe masă, și cu mâinile, rupându-se bucăți-bucăți, se preface în vițe groase ca degetul, din cari se împletesc covrigii, – cei dintr-o singura viță, – colăceii din două vițe și colacii, din două vițe împletite și încunjurate cu o altă viță.
În mod obișnuit covrigii se vor da colindătorilor mărunți, cu colăceii se vor răsplăti colindătorii cei mai mulți, iar colacii se vor da flăcăilor, colindătorilor neamuri, vor împodobi masa de ajun și se vor da de pomană.
Gospodinele nevoiașe, după cum vom vedea, vor înlocui atât turtele cât și colacii, prin felii sau bucăți de pâine din târg. Prin Bucovina, se fac colaci „rotunzi ca soarele și ca luna”.
Credințe și datini
Aluatul, din care cu nici un chip nu se împrumută, este dos¬pit ca să se ouă găinile și să fie sănătoase peste vară, iar vitele să se plodească, adică să fete. Unele gospodine se feresc chiar de veci¬nele lor cari vin într-adins ca să poată ciupi câteva firimituri de aluat, ca să ia sporul și mana vacilor de la acea casă. Dacă o femeie poate lua aluat dospit de la trei case, dacă dintr-însul face o pâine și dacă o mănâncă apoi cu toți ai casei sale, fără să piardă o firimitură măcar din acea pâine, se crede că acea femeie va avea cloște multe, cari vor cloci bine și vor scoate pui mulți, de cari uliul nu se va putea atinge.
Dacă se păstrează acest aluat pentru mai târziu, el se poate folosi pentru tămăduirea vitelor bolnave de deochiu.
Colacul „Creciun”
Prin Bucovina, femeile fac un „Creciun”, un colac în chip de 8, care se păstrează până primăvara, când se afumă și se tămâie boii și plugul înaintea pornitului la arat. Acest „creciun” se pune atunci în bârsa plugului și când plugarii ajung la țarină îl mănâncă.
După ce pâinea se dă în cuptor, femeile pun un cărbune stins deasupra jăratecului. Dacă acest cărbune se aprinde îndată, se crede că peste vară popușoii vor fi buni, și anume vor rodi bine cei semănați mai în frunte, adică mai timpuriu; dacă se va aprinde mai târziu, vor fi buni popușoii semănați mai la urmă; tot astfel se ju¬decă și pentru cei mijlocii.
În sfârșit, alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, noaptea, până a nu răsări soarele, merg în gradină cu lopata ridicată și strigă: „Cum e cuptorul și lopata plină de pâine, așa să fie copacii, – pomii, – plini de poame”.
(Tudor PAMFILE)
