Boboteaza, sărbătorită de creștini la 6 ianuarie, când se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos, încheie, alături de Sfântul Ioan (7 ianuarie), perioada magică a celebrării nașterii fizice și spirituale a Mântuitorului.
Comasarea inițială a Crăciunului și a Bobotezei într-o singură zi a devenit în timp o sursă de neînțelegere pentru credincioși, apreciază Ion Ghinoiu, autorul lucrării „Zile și mituri”. Din acest motiv, teologii au recurs la o soluție de compromis și au păstrat botezul lui Iisus în 6 ianuarie, devansând nașterea Mântuitorului cu două săptămâni, în 25 decembrie.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun: local se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului și belșugului în noul an. O pondere deosebită o dețin însă actele rituale și practicile magice de profilaxie și purificare. Riturile creștine și precreștine sunt menite să alunge spiritele malefice și să sfințească apa: agheasma, umblatul preoților cu botezul și scufundarea crucii în apă, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor și ușilor. Alimentele specifice Bobotezei sunt piftia și grâul fiert.
Cuvântul „agheasmă” vine din grecescul „aghios” și înseamnă sfințire. La noi, prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. Agheasma mare se săvârșește de Bobotează, spre deosebire de Sfințirea cea mică a apei, care are loc în biserică la fiecare zi de 1 a lunii, iar în case, oricând cer credincioșii.
Agheasma mare se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cât și în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfințește apa pe care o iau creștinii la casele lor pentru tot anul. Se spune că apa sfințită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată și plăcută la gust, ca și cum de-abia ar fi fost scoasă din izvor.
Biserica Ortodoxă Română îi sfătuiește pe credincioși să păstreze agheasma într-un vas curat și la loc de cinste și să guste din ea pe nemâncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post sau cu ocazia marilor sărbători, după ce vin de la biserică. Se obișnuiește ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile în șir, din ajunul Bobotezei până la încheierea praznicului, adică până la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după spovedanie.
Credincioșii și preoții cred că apa de la Bobotează are o putere deosebită pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sf. Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în Iordan.
