Obiceiuri de Alexii – focuri ritualice

Alexie din calendarul popular, serbat în ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) și care se trezesc, acum, la viață.
Sărbătoarea cunoscută sub numele de Alexii face parte din același ciclu ritualic de înnoire a timpului calendaristic, în prag de primăvară.
Atmosfera satelor și spațiul din jurul gospodăriilor sunt purificate, acum, prin fumigații și zgomote de intimidare. Dis – de – dimineață, în grădini se aprind focuri ritualice, în care sunt puse să ardă fructele sfințite la Ziua Crucii (14 septembrie). Tinerii săreau, altă dată, peste focurile făcute din frunzele strânse cu o zi înainte și cocenii adunați de prin grădini, în credința ca vor fi feriți de boli pe întreg parcursul anului și, de asemenea, că vor fi feriți de pureci.
Focurile aprinse în zorii acestei zile prin livezi sau prin grădinile caselor aveau și o semnificație fertilizatoare, ziua fiind un important moment în calendarul pomicol tradițional.
Femeile obișnuiau să ia cărbuni din focul aprins, în castroane sau căni, și să afume, pe rând, fiecare arbore fructifer din livadă, înconjurând și gospodăria de trei ori. De asemenea, se consideră că spiritele malefice din natură, precum și toate jivinele (insecte, reptile, rozătoare) cuibărite în jurul casei în timpul iernii, puteau să fie îndepărtate cu ajutorul zgomotelor făcute prin baterea în diferite obiecte metalice.
Preventiv, pentru îndepărtarea vietăților dăunătoare, femeile obișnuiau să facă un amestec din făină de porumb și apă pe care îl puneau la cele patru colțuri ale hotarului proprietății fiecărei gospodării.
În unele sate, Alexiile erau cunoscute și sub denumirea de Ziua Șarpelui, deoarece se consideră că în această zi șerpii ies din pământul în care au hibernat timp de 6 luni (de la 14 septembrie până la 17 martie). Această credință impunea interdicții specifice de muncă. În mod special, femeile nu aveau voie să toarcă, să țese, să depene sau să folosească foarfecele, acul sau furca de tors. Era interzis, de asemenea, a se aduce în casă lut și surcele, iar dacă lutul era adus din timp, acum se înmuia cu apă și se astupau cu el toate găurile și fisurile de la sobă, crezându-se că, în felul acesta, se astupau și ochii șarpelui iar oamenii erau feriți de mușcătura lui. Din această zi le era permis oamenilor să ucidă șarpele, atunci când acesta le ieșea în cale.
Alexiile în Bucovina
În dimineața zilei de 17 martie, oricine trece prin satele din Bucovina mai poate surprinde focuri aprinse prin livezi, adevărați martori ai unei sărbători tradiționale puternic ancorată în viața localnicilor, dar care cu timpul s-a mai păstrat doar prin miezul ei religios. În unele sate de la deal sau de la munte (Bunești, Petia, Vulturești, Valea Glodului, Plesti, Hartop, Rădășeni, Uncești, Vadul Moldovei), în special în zona pomicolă a ținutului, aspectul popular al Alexiilor mai poate fi întâlnit, însă, și astăzi.
Obiceiuri de Blagovistenie
Sărbătoarea Blagovistenie (25 martie), situată în imediata apropiere a echinocțiului de primăvară, când încep să vină primele păsări călătoare, cunoscută și sub denumirea de Ziua cucului, coincide cu sărbătoarea Buna Vestire din calendarul bisericesc, zi în care conform tradiției creștine Maica Domnului a fost vestită, prin Arhanghelul Gavril, că va naște pe Fiul Domnului, Iisus Hristos.
Aceasta zi, în care oamenii societății tradiționale bucovinene sărbătoreau o pasăre (cucul), este o reminiscență a unui vechi calendar popular, probabil lunar, deoarece ea este separată prin 9 zile de sărbătoarea ce o precede, Alexiile.
Blagovistenia oferea oamenilor prilejul pentru prognozarea timpului calendaristic, pentru practicarea unor ritualuri de îndepărtare a forțelor malefice, de divinație și de prognozare a duratei vieții.
Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând și fără de bani asupra ta. Pentru a întâmpina sosirea cucului, oamenii se pregăteau, din timp, cu bani. În momentul în care auzeau cucul cântând, ei aruncau banii în direcția din care se auzea cântecul și rosteau versuri pe un ton interogativ, numărând glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare „glas” corespunde unui an de viața. Dacă pasărea îi cânta cuiva din față, era semn îmbucurător, semn că toată vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.
Se urmarea cu multă atenție locul unde cânta prima dată cucul iar creanga pe care a stat el se tăia și se punea în lăutoarea fetelor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi așa cum cucul era îndrăgit de către toți oamenii. În unele sate se obișnuia să se vâneze cucul de Blagovistenie, capul acestuia fiind conservat în sare pentru ca mai apoi să fie purtat de fete în sân, la hore. Tinerele credeau că vor fi invitate, astfel, des la joc și repetau mereu în gând: „Cum nu stă cucul în loc, /Așa să nu stau eu în joc”.
În această zi se scoteau și stupii de la iernat. Aceștia erau trecuți pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau și se stropeau cu agheasmă pentru a fi încărcați de fertilitate și de fecunditate și pentru a fi apărați de luarea manei.
De Blagovistenie nu se puneau cloștile pe ouă, obicei păstrat și astăzi, se opreau morile de apă iar oamenii nu aveau voie să se certe. Femeile aprindeau focuri în fața casei, punând alături de foc o cofiță cu apă pentru că îngerii păzitori să vină să se încălzească și să-și potolească setea.
Ziua de Blagovistenie era și un important moment pentru prognozarea vremii, pentru eșalonarea muncile agricole de primăvara. Și tot acum ciobanii se urcau pe stogurile de fan și amenințau iarna cu topoarele, crezând că în felul acesta primăvara va sosi mai repede.
Importanța sărbătorii este marcată și de sacrificiul peștelui care se consumă ritual, indiferent dacă ziua era de post sau de dulce.
Riturile săvârșite în această zi se mai întâlnesc în unele sate izolate din zona montană, unde oamenii continuă să considere că în acest mod natura este readusă la viață, se intră din plin în sezonul lucrărilor agricole de primăvară și se pregătește noul an pastoral.