Definiția obezității se referă la dezechilibrarea balanței energetice sau, altfel spus, o balanță pozitivă între aportul de energie și consumul sau cheltuiala energetică. Acestui dezechilibru i se asociază interacțiunea factorilor genetici, hormonali, aportul alimentar și activitatea fizică desfășurată.
– Împreună, toți acești factori condiționează greutatea corporală, precum și distribuția grăsimii sau a țesutului adipos. Pentru a se putea realiza aprecierea aproximativă a țesutului adipos, specialiștii recomandă o metodă de calcul relativ simplă, și anume, indicele masei corporale. Aceasta constă în a raporta greutatea corporală la înălțime sau talie la pătrat (G/h2 ).
Indicele masei corporale apreciează corelația care se stabilește între cantitatea de țesut adipos și factorii de risc asociați obezității.
Există diferențe cunoscute între termenul de supraponderalitate și cel de obezitate, cu diferitele sale grade (clasa I, a II-a și severă). Riscul pe care îl prezintă kilogramele în plus asupra stării de sănătate, distribuția țesutului adipos (pe trunchi, abdominal, pe fese sau coapse), procentul de țesut adipos asociat cu indicele masei corporale, toate variază cu etnia unei persoane, cu vârsta și cu sexul acesteia.
Femeile sunt predispuse la retenție hidrică (reținerea apei în organism) ceea ce, de multe ori face dificil de apreciat diferența dintre excesul de țesut adipos și retenția hidrică menționată. O mare atenție trebuie acordată, după cum arătăm, dispoziției țesutului adipos la nivelul corpului.
În acest context, aprecierea circumferinței abdominale devine un indicator al riscurilor:
– metabolice (dislipidemie, hipercolesterolemie, diabet zaharat)
– cardiovasculare (hipertensiune atrială, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral).
Obezitatea este condiționată genetic, dar se pare că și factorii de mediu (activitatea fizică scăzută, preferința pentru alimentele cu aport caloric crescut dar cu aport nutritiv scăzut) sau cei de mediu socio-familial, cu obiceiuri și stil de viață sau obișnuințe, pot influenta în mod nefast apariția sau instalarea obezității.
Printre cauzele incontestabile ale obezității spuneam că se află ereditatea. În producerea obezității sunt implicate nu mai puțin de 250 de gene. Genele conferă contextul favorabil dar tot factorii de mediu sunt cei care, în final, declanșează apariția sau instalarea excesului ponderal.
Persoanele cu obezitate sau supraponderalitate în timpul copilăriei și adolescenței au risc mai mare de a deveni adulți obezi și de a prezenta riscul complicațiilor metabolice și cardiovasculare, la vârste din ce în ce mai scăzute.
Se cunosc o mare parte dintre complicațiile obezității, precum:
– diabetul zaharat,
– hipertensiunea arterială,
– hiper și dislipidemia,
– cardiopatia ischemică,
– boala tromboembolică cu risc de accident cerebral,
– hiperuricemie și gută,
– litiaza biliară cu dischinezie biliară și crize colicative,
– boala artrozică,
– tulburări circulatorii venolimfatice cu apariția varicelor, tromboflebita și edeme,
– infecții cutanate,
– tulburări menstruale și de potență sexuală,
– creșterea riscului apariției cancerului de sân, uterin, colon sau prostată,
– apariția sindromului depresiv.
Toate cele arătate subliniază, o dată în plus, necesitatea schimbării stilului nostru de viață, spre a întârzia sau evita instalarea excesului ponderal și a obezității, în special la persoanele tinere. În acest sens, specialiștii din domeniu recomandă practicarea în mod sistematic a unei activități fizice sau sportive efectuată cu o frecvență de 3 ședințe săptămânal (înot, fitness, gimnastică aerobică, gimnastică de întreținere, practicarea unui sport), evitarea stresului cotidian prin desfășurarea unor activități alternative celor din activitatea profesională de zi cu zi, o alimentație echilibrată din punct de vedere caloric și nutritiv.
Sursa: www.idieta.ro
