Obezitatea la copii (PARTEA II)

Cercetările privind cauzele obezității s-au îndreptat către diverși factori. Există dovezi conform cărora se poate vorbi de o marjă a greutății ereditare pentru fiecare individ, care variază în sens pozitiv sau negativ cu aproximativ 10%. Din acest motiv se consideră că factorii genetici care influențează metabolismul lipidic și reglează diferiți hormoni cu rol în controlul apetitului sunt responsabili pentru 70-80% din cazurile de obezitate.
Deși aceste anomalii genetice pot face ca efortul de slăbire să fie mai mare sau mai mic, creșterea dramatică a prevalenței obezității în ultimile două decade (timp insuficient pentru modificarea materialului genetic) conduc la incriminarea factorilor de mediu asociați : scăderea activității fizice, disponibilitatea si accesul la produse hiperconcentrate în grăsimi și hidrați de carbon (glucide), producerea unor cantități industriale de hrană care prin presiuni de marketing va trebui vândută (in SUA se produce hrană care să asigure 3800 kcal pentru fiecare femeie, bărbat, copil în condițiile în care necesarul mediu este de cca 2000 kcal).
În concluzie, putem vorbi de o clasificare a obezității în două ramuri principale :
endogenă, la care se identifică un substrat patologic, hormonal sau genetic
idiopatică, consecință în principal a factorilor de mediu.
În general, diagnosticul diferențial al obezității endogene si idiopatice, se stabilește pe baza următoarelor caracteristici principale :
IDIOPATICĂ
– > 90%
– istoric de obezitate familială frecvent
– statură normală
– funcție mentală normală
– vârstă osoasă normală / avansată
– examen fizic normal
ENDOGENĂ
– < 10%
– statură joasa
– istoric familial de obezitate absent
– afectarea funcției mentale (retard mental de severitate variată)
– vârstă osoasă întârziată
– asociază stigmate la examenul fizic (urechi jos implantate, vergeturi abdominale cu grosime mai mare de 1 cm, strabism, retinită pigmentară, pubertate întârziată sau absentă, etc.)
Evaluarea copilului obez trebuie să cuprindă :
Etapa 1 examen medical detaliat
Etapa 2 aprecierea obiceiurilor nutriționale
Etapa 3 constatarea nivelului de activitate fizică.
Cu excepția primului punct care e rezervat medicului specialist, celelalte elemente pot fi apreciate de familie.
Scopul examenului medical este de a identifica si trata patologia asociată și de a exclude o posibilă cauză medicală. Examinarea va cuprinde :
istoricul de obezitate parentală, de diabet gestațional (diagnosticat in timpul sarcinii)
determinarea medicației utilizate de copil cu potențial etiologic (glucocorticoizii, antipsihoticele)
dacă există stigmate fizice asociate
dezvoltarea staturală si raportarea la curbele de creștere
măsurarea efectivă a obezității prin calcularea INDICELUI DE MASĂ CORPORALĂ (BMI). Deși controversat, BMI și-a dovedit în timp superioritatea ca mijloc de screening (evaluare primara, cu mijloace simple). BMI are marele avantaj că poate fi calculat nu numai de medici, ci și de familie, care va ridica singură suspiciunea de obezitate, evitând astfel “sindromul de orbire”, în care părinții nu recunosc problemele de greutate ale copiilor. Este rezultatul împărțirii greutății exprimate în kg la înălțimea la pătrat exprimată în metri. Valorile normale sunt cuprinse între 19 si 25 kg/m2. Pentru a putea afirma însă dacă un copil este supraponderal, acest BMI nu este suficient, deoarece greutatea trebuie analizată și funcție de vârstă, sex. De exemplu, băieții au un procent de țesut muscular mai crescut decât fetițele, în special după pubertate, ceea ce înseamnă că la aceeași greutate o fetiță poate fi supraponderală și un băiat nu. În jurul pubertății, multiplicarea celulelor adipoase este fiziologică. Astfel, un BMI crescut la această vârsta nu stabilește obligatoriu diagnosticul de obezitate. Din aceste motive, valoarea obținută a BMI-ului va trebui încadrată în curbe precalculate statistic, aflate la dispoziția medicilor de familie, pediatri, endocrinologi, nutriționiști.
Cercetarea obiceiurilor nutriționale se va concentra asupra :
calității si mărimii porțiilor alimentare
nivelului de sațietate si senzației de plenitudine obținute după mese
cantității consumată zilnic de chipsuri, ciocolată, prăjituri
volumului zilnic de sucuri si alte băuturi îndulcite (care adesea înlocuiesc laptele din dietele adolescenților)
frecvenței ieșirilor la restaurantele de tip fast food (care furnizează hrană bogată în calorii).
Constatarea nivelului de activitate fizica va identifica :
numărul de ore petrecut in fața televizorului, jocurilor video, calculatorului, care pe de o parte scad gradul efortului fizic, iar pe de altă parte furnizează material promoțional frumos ambalat care suscită interesul copiilor în legătură cu noi produse inadecvate din punct de vedere nutrițional.
timpul rezervat activităților fizice pe categorii : ușoare, medii, intense (vom prezenta într-un număr ulterior consumul caloric pe tipuri de activități precum și tabele detaliate cu valoarea calorica a alimentelor)
Important de reținut este faptul că etapele 2 si 3 reprezintă instrumente la îndemâna părinților !
Claudia MIRON,
Medic specialist endocrinolog
Poloclinica BETHESDA, Suceava